Motto: A lion does
not ask permission before he eats a zebra. Lions cannot talk and zebras will
not listen ( House of Cards)
Michael’s part:
Ultimul sfant din iad se roaga
pentru ultimul drac din iad, ecuatie;
Unde eu sunt sfantul si dracul…e Diavolul, la dracu’...
Morning in Cuba …urasc iadul asta. Arde prea
tare. Fratele meu s-a intors si eu trebuie sa ma ocup de el…sunt in avantaj,
dar de data aceasta mi-am luat o masura de precautie….inca o sticla de rom
Stiti momentul cu sticla de rom?
1988. Eu si Diavolul tocmai plecasem de la o intalnire cu Gorbaciov...in
Rusia era prea frig si ura noastra era prea mare pentru incapatanarea lui...asa
ca ne-am decis sa-l vizitam pe Castro...vizitele noastre de curtuoazie...daca
ii lasam prea mult fara controlul nostru, o luau si ei, ca Hitler...din loc...
Am ajuns in Cuba , in mijlocul verii. Una dintre cele mai calduroase zile ale
noastre. Castro o luase si el putin razna...
Era un haos general, o presiune constanta...iar eu si Diavolul am cazut la
pace intre noi si am zis sa luam o pauza o perioada lunga de timp...ca o tot
tinem in Razboi din 1914;
asa ca...am aranjat caderea zidului Berlinului si altele...
si tin minte si acum cum stateam in una dintre vilele ascunse a lui Castro
si un anumit Jofe, un pustan afro ne-a facut o cafea tare; si ne-a servit-o,
iar Diavolul s-a enervat atat de tare in sinea lui cand a vazut cat de mici
sunt cestile – a stiut ca este o ofensa planuita de Castro, incat l-a intrebat
pe pusti care angajat este preferatul lui Castro – si asta pe 12 dolari; si
pustiul a ciripit tot...
iar aproape de ora 10 seara, stiu ca era undeva intre si 45-50, cand am
intrat in casa, l-am vazut pe Diavol, cum statea pe fotoliul din coltul
sufrageriei, la picioare cu cadavrul unui barbat, sectionat,
transversal...perfect; arta macelarului, aceea de-a face cele mai perfecte
taieturi; si turna de-a lungul taieturii din stomac intreaga sticla de rom,
pregatind o bricheta...
N-am zis nimic, asteptam sa vad ce spune; nu avea deloc cea mai buna
dispozitie...ma simteam constrans si asta nu se intampla...aproape deloc
Iar deodata, zice:
-
Mai
adu o sticla, asta am irosit-o pe un caine mort.
Am plecat in centru, sa-mi rezolv afacerile si l-am pus pe Jofe sa-i aduca
sticla...
De asta urasc eu romul.
Dar important e ca acum mi-am luat sticla de rezerva; caci eu voi avea la
picioare cadavrul lui si “el” nu va ramane nici mai mult, nici mai putin, decat
un alt caine mort…
…..
Acum intelegeti de ce este atat de deplorabil
decorul. Cu D. si cu ...tot ceea ce se intampla, in genere, in lume.
D.’s part:
deplorabila...intr-adevar.
Conditia mea.
Si in ce stadiu
m-a adus Diavolul. Fizic, sunt nevatamata. Psihic, sunt torturata. Halucinatii
mai mult ca niciodata. Dureri de cap. Insomnii. Halucinatii in timp real.
Astazi l-am pus pe Mario sa intre de 3 ori la mine in birou pentru ca nu stiam
daca doar o vad in mintea mea sau el chiar deschise usa.
Vad moartea peste
tot. La propriu cadavre, iar amintirile ma invadeaza.
Rapirea din laborator, Rick, Aris...it’s a man, man’s world.
Si tot vad…ceva
venind. “Urmatoarea victima”. Si e o victima care o va cere, va cere indurere
pentru moarte...o victima care parca-mi va tine mana in care voi avea cutitul,
rugandu-se sa-i tai gatul...
Am cazut la
intelegere cu Michael. Mi-a zis sa-i vand...Diavolul.
Impropriu...dar,
adevarat.
E ceva cu ei 2,
unul fara celalalt nu pot coabita...daca dispare unul, dispare si celalalt, se
anuleaa reciproc, iar apoi se reinventeaza...asa ca m-a rugat sa rezist la
tortura psihica, asa cum pot, sa nu renunt, caci daca Diavolul vrea sa se
anuleze pe sine insasi, e posibil sa aleaga corpul meu...sau a lui Joshua, pe
care trebuie sa-l tin in viata cat mai mult posibil.
Am trimis paza in
fata apartamentului...Doamne, asa haos.
Mario mi-a spus sa mergem sa stam in liniste in apartament. Dar avem o
intalnire importanta astazi la studio, iar angajatii par ca au cea mai fericita
zi din viata lor. Ironia e...ca trebuie sa fiu la intalnire si sper sa nu
sangerez sau sa spun ceva...inadecvat.
Michael mi-a zis ca e intre el si Diavol. Ca stie o modalitate sa-l tina
sub control, in lumea “asta”, fara ca el sa dispara...si daca-mi fac partea
bine, poate-mi va oferi o surpriza;
a zis ca oricat
de deplorabila sunt...nu l-am tradat
am fost fata
ascultatoare si i-am vandut Diavolul deja o data.
intalnirea e la
ora 12. Este 11.30 si Mario intra in birou si ma ia in brate, spunandu-mi ca va
interveni daca e ceva grav ce urmeaza sa se intample la intalnire.
Ii multumesc, dar
sincer, nici cuvinte nu mai am in mine.
Michael’s part:
Ironia e ca...exista o modalitate sa-l fac pe Diavol neinsemnat. I-am
omorat toti oamenii prin care isi canaliza puterea si in locul lor am adunat
atatia...aghiotanti fideli ai regimului “Michelian”.
Trebuie doar sa ne intalnim la locul potrivit, sa canalizez energia
potrivita si sa-i mut puterea in partea mea de Iad...sa o mut acolo, sa o
divizez in toate sufletele, iar corpul sau sa piara, pe strazile din Cuba
Cred ca D. asteapta cu nerbadare sa vada cadavrul lui Alex, in sfarsitul
cadavrul acestui corp, ca-si gaseste linistea.
D.’s part:
La intalnire, lucrurile au fost in regula...norocul meu a fost ca m-am
imbracat astfel incat sa par racita si cu cearcanele mele nu am dat gres...sa
pastrez aparentele.
Mario a vorbit mai tot timpul, aratandu-le prezentarile noastre Prezi si
impresionand un investitor portughez, care vrea sa colaboreze cu noi.
Macar ceva bun a iesit azi.
Acum, suntem la restaurant, unde trag de o portie de paste
carbonara...”trag” la modul ca...nu pot sa mananc, gandurile si grijile mele
sunt...
primesc mesaj de la Joshua.
Imi spune ca nu se poate ridica din pat si ca are febra.
Il sun pe doctor si-l rog sa se duca imediat la apartament.
Ii spun lui Joshua ca ajung diseara...pana atunci, trebuie sa stau cu Mario
si sa rezist....
Si Halucinatiile
tot vin...
Si-l vad pe Max,
stand la masa cu noi, mancand la masa cu noi...si tac. Si-i aud vocea, si-i
simt atingerea...
Mario stie ca
ceva nu e in regula, dar tace. Ma lasa sa diger...toata...mancarea.
Mi-e rau, dar
refuz sa...cedez
Desi cand Mario
ma ia pe sus si-mi zice ca ma duce la spital sa-mi faca o perfuzie...stiu ca
nu-mi e prea bine.
[...]
In mare parte,
n-am fost constienta.
Cocaina.drogurile.whisky.tigarile.pastilele.LLI.Diavolul.Halucinatiile.Crimele.Tot.
Stau sa curga
perfuzia si ma gandesc ca...
Vreau sa ajung
sa-l vad pe Joshua.
Azi ma simt
slabita...moarta vie, intruchiparea slabiciunii. Iar Michael nu zice nimic...de
fapt, nu vreau sa zica, vreau sa-mi trimita un mesaj cu poza unui cadavru...
[...]
girw stis
deka...in jur de 10, ma suna doctorul. Imi zice ca Joshua e stabil si ca a
lasat pe una din asistentele lui la noi.
Banii...nu au
fost o problema, s-a servit din rezerva...adusa de la Londra.
Imi zice ca
de-abia a iesit din bloc, un barbat de la etajul 8 s-a sinucis, arucandu-se de
la etaj fix in fata blocului.
Si cei care-l
pazesc pe Joshua mi-au scris ca e haos.
Sa termin cu
perfuzia si plec acasa.
[...]
Mario urca cu
mine pana-n fata usii apartamentului. Ma intreaba daca sa intre. Ii spun sa
ramana peste noapte.
In casa, e miros
de spital. Medicamente si altele...i-am urcat si pe cei de la paza- 3 insi
solizi si l-am rugat pe Mario sa sune la restaurant sa aduca mancare si sa deschida
o sticla de whisky.
Ma intreaba daca
vreau. Ii spun ca nu...acum.
Imi scot
paltonul, cizmele...frigul vietii. Si intru in dormitor. Joshua sta in pat,
aproape adormit.
Imi las
bijuteriile, inelele pe masa si ma privesc in oglinda din sifonier...slaba,
inca machiata, blonda, in rochia mea gri...si urc in pat, langa Joshua,
lasandu-ma pe el. Iar el ridica bratul stang si-l pun in jurul mijlocului meu.
Nu-i spun nimic,
ce sa-i spun.
Ii simt durerea.
Nu pot sa i-o
iau.
-
Ai
venit, sopteste incet, de parca am fi intr-o drama ieftina...
Da, sunt aici, pana
adormi.
Si e placuta
senzatia sa stiu ca pentru el insemn mai mult...
Dar
El nu stie ce am
facut eu
Ce fac eu
Si...cum era cu
Max. si stau asa, in bratele lui, gandindu-ma la Max.
[...]
Spre 1 dimineata,
adoarme.
s-a chinuit sa
stea treaz, sa ma tina in brate...
iar eu m-am
chinuit sa nu ma gandesc la...ce se intampla acum in Cuba
m-am ridicat
intr-un final din pat.
Cei de la paza
plecasera, facusera schimbul, iar Mario adormise pe canapea.
In bucatarie,
aveam o gramada de farfurii nespalate si 2 degete de whisky ramase pe fundul
sticlei...
Am luat un pahar
si mi-am pus
m-am asezat pe
scaun si am privit pe geam Bucurestiul...care era tacut.
Chiar tacut.
Iar eu, aveam atatea
ganduri...
Si dintr-odata
telefonul vibreaza...e un mesaj. De la Michael.
Cu o strada...din
centrul Havanei...plina de praf.
Si un text:
“am incercat, dar
s-a ales praful de <<el>>”; you’re still not getting Max back.
Da’ ce conta...
Momentan,
puteam sa rasuflu
usurata
ca Diavolul...nu
mai e
si ca toata
tortura, tot chinul, au disparut
si chiar daca
fratele meu moare
si trebuie sa
faca treaba murdara pentru Michael in continuare
azi.
Azi.
E cea mai
fericita zi.
Si Max...o sa-l
iau inapoi.
O sa-l aduc din
iadul halucinogen al Diavolului inapoi
In Bucurestiul meu.
In Bucurestiul nostru.
Caci suntem
facuti...sa ne anulam fericirea reciproc si sa o reconditionam reciproc.
Michael’s part:
Si s-a ales de dracu’...prafu’...caine mort.
Merg pe strada
asta, lasand in urma urmele lui...cu sticla-n mana
Romul imi arde
gatul...e senzatia victoriei
E cel mai ieftin rom, dar e in cinstea fratelui meu...
Ultimul sfant din iad se roaga
pentru ultimul drac din iad, ecuatie;
Unde eu sunt sfantul si dracul…e Diavolul, la dracu’...acum e praf...
Praf...
Asa am ajuns, frate....eu esenta si tu...praf.
Era o vreme cand ne intalneam cu Hitler...
acum...e alta vreme.
-
To be continued
