HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 6- Part 8

Motto: A lion does not ask permission before he eats a zebra. Lions cannot talk and zebras will not listen ( House of Cards)

Michael’s part:

Ultimul sfant din iad se roaga pentru ultimul drac din iad, ecuatie;

Unde eu sunt sfantul si dracul…e Diavolul, la dracu’...

Morning in Cuba…urasc iadul asta. Arde prea tare. Fratele meu s-a intors si eu trebuie sa ma ocup de el…sunt in avantaj, dar de data aceasta mi-am luat o masura de precautie….inca o sticla de rom

Stiti momentul cu sticla de rom?

1988. Eu si Diavolul tocmai plecasem de la o intalnire cu Gorbaciov...in Rusia era prea frig si ura noastra era prea mare pentru incapatanarea lui...asa ca ne-am decis sa-l vizitam pe Castro...vizitele noastre de curtuoazie...daca ii lasam prea mult fara controlul nostru, o luau si ei, ca Hitler...din loc...

Am ajuns in Cuba, in mijlocul verii. Una dintre cele mai calduroase zile ale noastre. Castro o luase si el putin razna...

Era un haos general, o presiune constanta...iar eu si Diavolul am cazut la pace intre noi si am zis sa luam o pauza o perioada lunga de timp...ca o tot tinem in Razboi din 1914;

asa ca...am aranjat caderea zidului Berlinului si altele...

si tin minte si acum cum stateam in una dintre vilele ascunse a lui Castro si un anumit Jofe, un pustan afro ne-a facut o cafea tare; si ne-a servit-o, iar Diavolul s-a enervat atat de tare in sinea lui cand a vazut cat de mici sunt cestile – a stiut ca este o ofensa planuita de Castro, incat l-a intrebat pe pusti care angajat este preferatul lui Castro – si asta pe 12 dolari; si pustiul a ciripit tot...

iar aproape de ora 10 seara, stiu ca era undeva intre si 45-50, cand am intrat in casa, l-am vazut pe Diavol, cum statea pe fotoliul din coltul sufrageriei, la picioare cu cadavrul unui barbat, sectionat, transversal...perfect; arta macelarului, aceea de-a face cele mai perfecte taieturi; si turna de-a lungul taieturii din stomac intreaga sticla de rom, pregatind o bricheta...

N-am zis nimic, asteptam sa vad ce spune; nu avea deloc cea mai buna dispozitie...ma simteam constrans si asta nu se intampla...aproape deloc

Iar deodata, zice:

-         Mai adu o sticla, asta am irosit-o pe un caine mort.

Am plecat in centru, sa-mi rezolv afacerile si l-am pus pe Jofe sa-i aduca sticla...

De asta urasc eu romul.

Dar important e ca acum mi-am luat sticla de rezerva; caci eu voi avea la picioare cadavrul lui si “el” nu va ramane nici mai mult, nici mai putin, decat un alt caine mort…

…..

Acum intelegeti de ce este atat de deplorabil decorul. Cu D. si cu ...tot ceea ce se intampla, in genere, in lume.

D.’s part:

deplorabila...intr-adevar.

Conditia mea.

Si in ce stadiu m-a adus Diavolul. Fizic, sunt nevatamata. Psihic, sunt torturata. Halucinatii mai mult ca niciodata. Dureri de cap. Insomnii. Halucinatii in timp real. Astazi l-am pus pe Mario sa intre de 3 ori la mine in birou pentru ca nu stiam daca doar o vad in mintea mea sau el chiar deschise usa.

Vad moartea peste tot. La propriu cadavre, iar amintirile ma invadeaza.

Rapirea din laborator, Rick, Aris...it’s a man, man’s world.

Si tot vad…ceva venind. “Urmatoarea victima”. Si e o victima care o va cere, va cere indurere pentru moarte...o victima care parca-mi va tine mana in care voi avea cutitul, rugandu-se sa-i tai gatul...

Am cazut la intelegere cu Michael. Mi-a zis sa-i vand...Diavolul.

Impropriu...dar, adevarat.

E ceva cu ei 2, unul fara celalalt nu pot coabita...daca dispare unul, dispare si celalalt, se anuleaa reciproc, iar apoi se reinventeaza...asa ca m-a rugat sa rezist la tortura psihica, asa cum pot, sa nu renunt, caci daca Diavolul vrea sa se anuleze pe sine insasi, e posibil sa aleaga corpul meu...sau a lui Joshua, pe care trebuie sa-l tin in viata cat mai mult posibil.

Am trimis paza in fata apartamentului...Doamne, asa haos.

Mario mi-a spus sa mergem sa stam in liniste in apartament. Dar avem o intalnire importanta astazi la studio, iar angajatii par ca au cea mai fericita zi din viata lor. Ironia e...ca trebuie sa fiu la intalnire si sper sa nu sangerez sau sa spun ceva...inadecvat.

Michael mi-a zis ca e intre el si Diavol. Ca stie o modalitate sa-l tina sub control, in lumea “asta”, fara ca el sa dispara...si daca-mi fac partea bine, poate-mi va oferi o surpriza;

a zis ca oricat de deplorabila sunt...nu l-am tradat

am fost fata ascultatoare si i-am vandut Diavolul deja o data.

intalnirea e la ora 12. Este 11.30 si Mario intra in birou si ma ia in brate, spunandu-mi ca va interveni daca e ceva grav ce urmeaza sa se intample la intalnire.

Ii multumesc, dar sincer, nici cuvinte nu mai am in mine.

Michael’s part:

Ironia e ca...exista o modalitate sa-l fac pe Diavol neinsemnat. I-am omorat toti oamenii prin care isi canaliza puterea si in locul lor am adunat atatia...aghiotanti fideli ai regimului “Michelian”.

Trebuie doar sa ne intalnim la locul potrivit, sa canalizez energia potrivita si sa-i mut puterea in partea mea de Iad...sa o mut acolo, sa o divizez in toate sufletele, iar corpul sau sa piara, pe strazile din Cuba

Cred ca D. asteapta cu nerbadare sa vada cadavrul lui Alex, in sfarsitul cadavrul acestui corp, ca-si gaseste linistea.

D.’s part:

La intalnire, lucrurile au fost in regula...norocul meu a fost ca m-am imbracat astfel incat sa par racita si cu cearcanele mele nu am dat gres...sa pastrez aparentele.

Mario a vorbit mai tot timpul, aratandu-le prezentarile noastre Prezi si impresionand un investitor portughez, care vrea sa colaboreze cu noi.

Macar ceva bun a iesit azi.

Acum, suntem la restaurant, unde trag de o portie de paste carbonara...”trag” la modul ca...nu pot sa mananc, gandurile si grijile mele sunt...

primesc mesaj de la Joshua.

Imi spune ca nu se poate ridica din pat si ca are febra.

Il sun pe doctor si-l rog sa se duca imediat la apartament.

Ii spun lui Joshua ca ajung diseara...pana atunci, trebuie sa stau cu Mario si sa rezist....

Si Halucinatiile tot vin...

Si-l vad pe Max, stand la masa cu noi, mancand la masa cu noi...si tac. Si-i aud vocea, si-i simt atingerea...

Mario stie ca ceva nu e in regula, dar tace. Ma lasa sa diger...toata...mancarea.

Mi-e rau, dar refuz sa...cedez

Desi cand Mario ma ia pe sus si-mi zice ca ma duce la spital sa-mi faca o perfuzie...stiu ca nu-mi e prea bine.

[...]

In mare parte, n-am fost constienta.

Cocaina.drogurile.whisky.tigarile.pastilele.LLI.Diavolul.Halucinatiile.Crimele.Tot.

Stau sa curga perfuzia si ma gandesc ca...

Vreau sa ajung sa-l vad pe Joshua.

Azi ma simt slabita...moarta vie, intruchiparea slabiciunii. Iar Michael nu zice nimic...de fapt, nu vreau sa zica, vreau sa-mi trimita un mesaj cu poza unui cadavru...

[...]

girw stis deka...in jur de 10, ma suna doctorul. Imi zice ca Joshua e stabil si ca a lasat pe una din asistentele lui la noi.

Banii...nu au fost o problema, s-a servit din rezerva...adusa de la Londra.

Imi zice ca de-abia a iesit din bloc, un barbat de la etajul 8 s-a sinucis, arucandu-se de la etaj fix in fata blocului.

Si cei care-l pazesc pe Joshua mi-au scris ca e haos.

Sa termin cu perfuzia si plec acasa.

[...]

Mario urca cu mine pana-n fata usii apartamentului. Ma intreaba daca sa intre. Ii spun sa ramana peste noapte.

In casa, e miros de spital. Medicamente si altele...i-am urcat si pe cei de la paza- 3 insi solizi si l-am rugat pe Mario sa sune la restaurant sa aduca mancare si sa deschida o sticla de whisky.

Ma intreaba daca vreau. Ii spun ca nu...acum.

Imi scot paltonul, cizmele...frigul vietii. Si intru in dormitor. Joshua sta in pat, aproape adormit.

Imi las bijuteriile, inelele pe masa si ma privesc in oglinda din sifonier...slaba, inca machiata, blonda, in rochia mea gri...si urc in pat, langa Joshua, lasandu-ma pe el. Iar el ridica bratul stang si-l pun in jurul mijlocului meu.

Nu-i spun nimic, ce sa-i spun.

Ii simt durerea.

Nu pot sa i-o iau.

-         Ai venit, sopteste incet, de parca am fi intr-o drama ieftina...

Da, sunt aici, pana adormi.

Si e placuta senzatia sa stiu ca pentru el insemn mai mult...

Dar

El nu stie ce am facut eu

Ce fac eu

Si...cum era cu Max. si stau asa, in bratele lui, gandindu-ma la Max.

[...]

Spre 1 dimineata, adoarme.

s-a chinuit sa stea treaz, sa ma tina in brate...

iar eu m-am chinuit sa nu ma gandesc la...ce se intampla acum in Cuba

m-am ridicat intr-un final din pat.

Cei de la paza plecasera, facusera schimbul, iar Mario adormise pe canapea.

In bucatarie, aveam o gramada de farfurii nespalate si 2 degete de whisky ramase pe fundul sticlei...

Am luat un pahar si mi-am pus

m-am asezat pe scaun si am privit pe geam Bucurestiul...care era tacut.

Chiar tacut.

Iar eu, aveam atatea ganduri...

Si dintr-odata telefonul vibreaza...e un mesaj. De la Michael.

Cu o strada...din centrul Havanei...plina de praf.

Si un text:

“am incercat, dar s-a ales praful de <<el>>”; you’re still not getting Max back.

Da’ ce conta...

Momentan,

puteam sa rasuflu usurata

ca Diavolul...nu mai e

si ca toata tortura, tot chinul, au disparut

si chiar daca fratele meu moare

si trebuie sa faca treaba murdara pentru Michael in continuare

azi.

Azi.

E cea mai fericita zi.

Si Max...o sa-l iau inapoi.

O sa-l aduc din iadul halucinogen al Diavolului inapoi

In Bucurestiul meu.

In Bucurestiul nostru.

Caci suntem facuti...sa ne anulam fericirea reciproc si sa o reconditionam reciproc.

Michael’s part:

Si s-a ales de dracu’...prafu’...caine mort.

Merg pe strada asta, lasand in urma urmele lui...cu sticla-n mana

Romul imi arde gatul...e senzatia victoriei

E cel mai ieftin rom, dar e in cinstea fratelui meu...

Ultimul sfant din iad se roaga pentru ultimul drac din iad, ecuatie;

Unde eu sunt sfantul si dracul…e Diavolul, la dracu’...acum e praf...

Praf...

Asa am ajuns, frate....eu esenta si tu...praf.

Era o vreme cand ne intalneam cu Hitler...

acum...e alta vreme.

-         To be continued