Koukla (L’amour est mort.)- [part 2]
Multumesc Dark Beauty Magazine si Bucuresti Optimist pentru fotografii.
"L'amour est mort. L'amour est vide. Il a rejoint les goélands."
Motto:
“I won’t love, I
can’t love you. Unless that pussy got some super powers.”
(The weekend- Drunk in Love remix)
“Toate-s la fel asta-i ideea si
nu-nteleg de ce e mandru Dumnezeu ca a creat femeia.” (Parazitii – Bot in bot cu o lepra
mica)
“Άλλος για αυτά τα μάτια να τον κάνουνε κομμάτια
Άλλος τώρα για παιχνίδι με μαχαίρι και λεπίδι”*
Άλλος τώρα για παιχνίδι με μαχαίρι και λεπίδι”*
(George Sabanis- Σ΄αφήνω στον επόμενο)
D.’s part:
2-10-10-10-10...
M*ta, m*ta,
m*ta,
m*ta...
Intr-o lume in care toti oamenii-si vanzeaza visele, eu aleg sa construiesc
unul din nimic si sa nu ma las prada instinctelor....
partida de sex cu Aris a decurs in felul urmator.
mi-a cerut sa fie legat de scaun cu o esarfa pe care a adus-o (o esarfa
de-a Alinei cred)
rosie.
apoi s-a transformat intr-o victima plauzibila, care voia sa fie salvata...scarbos.
asa ca l-am dezbracat si am scos din poseta mea Prada doza mult asteptata
de cocaina.
Cocaina mea. Koukla lui.
Am tras-o chiar de pe....corpul lui.
Personal, sunt suficient de narcisista incat sa ma admir pe mine cum ...ridic in p**a minciuna la rang de arta. #avizcheloo.
S-a excitat atat de tare incat mi-a cerut
Na tou paro pipa othia. Να του πάρω πίπα όρθια.Tipic
grecesc.
I-am dat o palma peste fata, iar grecul s-a enervat, si-a scos esarfa, s-a
ridicat si m-a lipit cu corpul de masa din fata patului #avizcamereledelaRINuldinVitan.
A pus cocaina pe spatele meu si a tras, iar apoi a inceput sa mi-o traga.
Tremura. De fericire. Delira.
Candva, acest gest mi-ar fi provocat un maxim de placere, dar acum...doar
ma lasa rece.
Ma tot gandeam cat de mult mi-ar placea sa-i tai gatul, doar asa...pentru ca mi-ar placea sa-i tin capul in
mainile mele.
Cand termina, il oblig sa bea cateva guri de whisky in care am diluat un
somnifer.
Sa adoarma dus si sa ma lase...
[...]
Stau in pat, e 4 dimineata, Aris doarme, iar eu imi aprind o tigare,
uitandu-ma pe geam. Iar il vad pe Max, asezat intre mine si el. Efectele LLI se
accentueaza...incepe sa-mi curga sange
din nas. Ia-o mai usor cu cocaina, mi-a spus doctorul. Du-teee....
- Si? Cum a fost? Iti lipsesc?rasuna vocea lui....
ma ridic din pat...il vad peste tot, mintea mea o ia razna...iau un prosop
din baie sa opresc sangerarea.
in oglinda de la baie, il vad si pe Dan...imbracat ca-n ziua nuntii.
- Are dreptate omul, sa stii, desi personal nu l-am inghitit niciodata pe
Max...dar macar cu el nu te prefaceai niciodata.
Max sta si el acum langa Dan.
- Da D., cu mine venea totul de la sine. De la tine...
acum Alex sta sprijinit de cada, razand.
-
Ti-ai
cam luat-o D. ..sa inteleg ca ne mai aduci cat de curand inca un ‘prieten’ care sa imbogateasca colectia
ta de cadavre? Nu prea vrei sa ne lasi singuri, vad...iti cam lipsim...
-
Da D.
..chiar mi-e dor de Mario, ai putea sa-l omori si pe el, rasuna vocea lui Dan.
Ies din baie si ma apropii de geam, deschizandu-l. Ma doare capul si iar il
vad pe Max langa mine...fuck, fuck LLI...
- Nu o mai tachina Dane...nu vezi cum o afecteaza deja tot teatrul asta si
ceea ce-i face Diavolul?
II aud pe toti trei cum incep sa rada isteric, imi iau poseta si plec. Il
sun pe Mario si-l rog sa vina la spital...cand cobor la parter cei de la
receptie se uita ciudat, ma intreaba daca sunt bine, deoarece imaginea unei
tipe la 4 dimineata cu un prosop plin de sange nu inspira tocmai incredere...le
arat ca-mi curge sange din nas si ca totul este bine. Ma rog, nimic nu este in
regula, dar....# parazitii: am sarit instructia, viata se complica.
Dupa trei ore de asteptare si folosirea relatiilor potrivite...doctorul imi
spune ca mi s-a agravat starea, ca trebuie sa ma operez pe creier cat mai
curand. O operatie destul de complicata, care nu se poate face in Romania, ori
la Berlin, ori la nu stiu ce mare clinica din Boston...ha, ce gluma. Imi spune ca mi se va agrava starea si ca daca nu am
grija...pot sa...Domnu’ doctor, stiti cum
e...mai trebui sa si murim.
Mario este ingrijorat, isi da seama ca nu poate sa fie bine. Ma asteapta-n
hol si inca tine-n mana prosopul imbibat de sange...ii zambesc si-i spun ca am
rezolvat, ca iau tratament si ca o sa-mi revin...da..halal tratament...nu exista unul...
Iesim din spital si ma lasa acasa, rugandu-ma sa ma odihnesc si sa las azi
orice telefoane si responsabilitate in grija lui. Dau din cap, zic ca el...dar fac ca mine. Totul este cauzat din
cauza LLI....iar asta, nici macar Diavolul nu o poate schimba.
Moartea vine incet, dar
sigur.
Asa ca mai bine ii trimit pe
toti apropiatii pe lumea cealalta
Sa nu fie singura cand
mor...
[...]
De aproape doua luni , in fiecare joi si vineri seara, Aris isi strange la
el in apartament cei mai bun 10 studenti si tine ore de lectura suplimentara cu
ei. M-a invitat si pe mine, iar eu pot spune ca am reusit sa-i fac pe studenti lui
sa ma admire mai mult pe mine... Desigur, nu in mod evident, insa le place mai
mult mentalitatea mea, decat a lui...
Este vineri seara, aproape ora 11, studentii pleaca, iar Aris inchide usa,
multumindu-le cordial pentru ca au venit. Prefacutul....nu
stie cum sa se mai justifice ca sa-si petreaca timp cu mine.
caldura a pus stapanire pe Bucuresti...29 de grade...zic mersi ca nu sunt
30 si nu trebuie sa strig..hei, haleluia! . #ironie
ma dezbrac de rochia pe care o port si-mi aprind o tigare.
Aris se uita perplex de parca nu a mai vazut o femeie goala plimbandu-se
prin casa lui.
Ce p** ai probleme?imi vine sa-i spun, insa tac si nu spun
nimic.
Inca o scena de sex….
ma trage in bratele lui si-mi zice ca ma vrea
Cica ma vrea.
Ce vrea?
Apoi se uita la parul meu blond si incurcat si-mi spune ca-i place cum este
mine, ca este altfel decat cu Alina.
Ca-i place sa ma priveasca umbland goala prin apartamentul lui, cu parul
blond incurcat, fumand o tigare.
My frieeend...ai
probleme....poate ca am eu nevoie de o operatie pe creier, dar tie sigur iti
trebuie una.
Rad si-i spun ca ma poate avea, dar doar...pana termin eu tigara.
Este ceea ce numesc a fi- “mistoul
meu serios”.
Face ochii mari, surprins si nu stie daca sa inceapa sau nu...
Ce sa inceapa? . ha.ha.ha.
Eu rad si-i spun ca acum n-am chef de sex, ca acum am chef sa fumez.
Ma prinde de gat si-mi spune ca pentru ceea ce am spus mai devreme...m-ar
lua de nevasta.
Rad si mai tare, e chiar...chiar amuzant.
trag mai multe fumuri si sting tigara pe el
Urla, dar nu da inapoi
Ma priveste mirat
Ii spun sa nu mai spuna asemenea prostii
Prostule, studentii lui ar
fi dezamagiti...esti barbat sau ce? Fii serios........
Apoi ma ridic, trag pe mine rochia si ies din camera
Chiar am chef sa fumez. Si sa beau un pahar de whisky.
Cu gheata. Chiar este foarte, foarte cald....
[...]
Problema nu s-a pus CUM ii omor
pe toti, ci CAND ii omor pe toti. In
general, toti marii autori de carti cu criminali in serie si toti
psihologii care studiaza mentalitatea noastra, a criminalilor – asa cum ne numesc ei- , au impresia ca
stiu despre ce vorbesc...cand habar n-au.
Spre exemplu, nu ar putea sa spuna niciodata exact cand ma decid eu personal,
D., sa omor pe cineva.
Astazi, am chef. Am chef sa simt ceva in mine, sa creez o emotie puternica,
sa vad cum...niste suflete dinamice se vor sacrifica in numele...creatiei.
Pentru ca...da. Moartea este cea mai
mare creatie a vietii.
Cea mai...alba.
Dar si cea mai profunda.
Toti cei 10 studenti pe care Aris i-a pregatit in decursul a ataror luni de
zile pentru a deveni oratori si intelectuali desavarsiti in ceea ce priveste
literatura si cultura greaca, au murit in mai putin de doua minute, dupa ce au
baut sticla de vin cu care i-am servit si cu otrava pe care am pus-o in ea.
Nimic personal cu ei, doar ca s-au incadrat in categoria de oameni pe care
nu-i respect...
N-am pic de respect pentru oamenii lenesi
pentru oamenii al caror IQ este sub 120
pentru oamenii care trec prin viata fara sa lase nimic
pentru oamenii laudarosi, mandri, cu o impresie prea buna despre ei
pentru oamenii care zambesc prea mult
si pentru oamenii care nu stiu sa scrie corect gramatical. In limba lor,
cat si in alta limba.
Aris s-a infiorat...si-a pierdut luciditatea, vazandu-si studenti lesinand,
facand spume la gura si murind in mai putin de cateva secunde. Insa nici el nu era departe...i-am
strecurat si lui o doza mai mica de otrava, servindu-l din alta sticla, o doza
suficienta pentru a-l tine in transa dintre viata si moarte.
S-a dezechilibrat si impedicat de o lampa, insa eu l-am prins si l-am
asezat pe un fotoliu. Am aprins lampa si i-am sters sudoarea de pe
frunte, iar apoi i-am luat mana dreapta intr-a mea. Sta cu ochii pironiti in tavan si aproape ca nu
mai poate sa respire.
- Aris,
dragule, i-am spus pe un ton jovial, astazi tu esti personajul principal. Ar fi
sec sa le vorbesc cititorilor mei despre mine sau despre Diavol...nu, astazi tu
vei spune povestea ta! Este sansa ta....sa lasam amintire povestea unei torturi
dulci-amare, felul cum viata ta se va desavarsi...prin moarte cel mai probabil.
Incearca sa se miste, dar nu poate...
-
Vezi
tu, Aris...ii spun, uitandu-ma spre cadavrele studentilor sai, Max era un
imbecil, dar a fost un imbecil pe care eu l-am iubit. Femeie naiva... Acum insa, ceea ce este important, esential
chiar...este ca de el m-am ocupat demult, ma rog, desi se pare ca n-a
existat...este prea greu pentru tine sa intelegi. Dar de cei care mi-au judecat
relatia inca nu m-am ocupat.... Cum ar fi Alina de exemplu. Mie chiar imi place
cel mai mult sa creez stari, sentimente...in
cineva. Traieri unice, pe care nu ti le mai poate oferi nimeni altcineva.
Iar pentru Alina...am pregatit un spectru larg de emotii...in rol principal
vina, in rol secundar...tot vina. O
vina amestecata cu dragoste, cu ura, cu mila, care o va umili pana-n ultima zi
a vietii ei...pentru ca din vina ei...tot ce vezi astazi aici se intampla. Din
vina ei, o sa mori...si nu o sa mai poti sa te bucuri de viata....
Ma ridic si aduc sticla de vin plina de otrava, fortandu-l sa o bea....inghite...se
ineaca...
- Stii, eu si Diavolul asta, ne deosebim prin multe. El e o entitate, nu e
un om, ca sa stie cum sa abordezi situatia pentru o eficienta maxima...el doar
omoara, comite genocide si distruge vieti...multe vieti...eu consider ca a
comite o crima este necesara doar cand cineva te-a deranjat mult prea tare si
vrei...vrei doar sa nu-l mai vezi...sau sa-i mai auzi vocea...niciodata.
Diavolului ii place sa
omoare, mie-mi place tortura. Diavolului ii place sa se grabeasca, mie-mi place
sa prelungesc momentul pe cat de mult posibil. Diavolului ii place
moartea...mie-mi place mai mult parfumul ei. Este o editie limitata, pe care
numai eu si el o cream la calitatea cea mai buna. O editie pe care nici cei de
la Dior sau Chacharel nu ar putea sa o obtina....
Stiu ca te intrebi...unde e acum...Diavolul asta...ghici....
Peste tot...Ah, este cea mai previzibila fiinta pe
care am intalnit-o. Ti-ar fi placut sa-l cunosti...imagineaza-ti pe cineva
caruia poti sa-i intuiesti fiecare miscare, fiecare gand, dar doar sa te
prefaci ca nu o faci...uneori, incearca sa ma surprinda, dar nu reuseste,
pentru ca nu face decat sa ma plictiseasca. De aceea, astazi, Aris..tu esti
distractia mea! Zambeste, Aris! Astazi scriem povestea ta....
Stii ca sufar de LLI...ah, sunt momente cand tot IQ-ul acesta imi da dureri
de cap....nu ma face decat sa urasc pe oricine am in jur, iar in acelasi timp
sa fiu indiferenta asupra a tot ceea ce se intampla...sa consider inferior pe
oricine se afla langa mine, pentru ca nu gandeste suficient de mult inca sa-mi
dea batai de cap si sa constituie o provocare...Aris... nu uita...pe o scara de
la 1 la 10, unde Max era la -25...tu....te indreapti vertiginos spre -72.
Aproape ca-i inteleg Diavolului scarba pentru societate...norocul meu ca
Mario nu pune prea multe intrebari...s-asa mi-a tinut o teorie despre
moralitate destul de recent, despre faptul ca nu am fost la inmormantarea lui
Dan. Dar, la cat de des m-a vizitat
moartea-n ultima vreme si la cat de des o intalnesc, nu vreau sa-mi mai arat
omagiul in fata ei...
Oriunde in lume unde am fost, am intalnit oameni infecti...oameni care
respira degeaba si oameni pe care a trebuit sa-i cunosc, doar ca sa ma
enervez...cum esti si tu astazi, Aris...
Simt ca nu mai am niciun pic de sentiment de umanitate in mine si consemnez
acest fapt cu cea mai mare sinceritate si acceptare a situatiei. Nu ma mai
afecteaza nimic, iar singura mea distractie este umilinta pe care pot sa i-o
ofer cuiva. Ca tine, Aris... Sunt pe punctul sa pierd legatura cu Mario, pentru
ca desi nu spune nimic, il cunosc si este extrem de deranjat de ceea ce se
intampla, iar in acelasi timp dezamagit pentru ca-si pierde si ultima prietena
adevarata, pe care o are. Insa mie nu-mi pasa...nu-mi pasa nici daca Diavolul m-ar ruga sa-l omor, as facea de parca ar
fi o obisnuinta....
Daca pana si Diavolul ma plictiseste...ma
lasa rece orice actiune si vorba de a lui. Este ca o jucarie cu termen de
folosinta...iar termenul lui a expirat
demult...
Aris se agita din ce in ce mai mult, fapt ce-mi creeaza o stare de
nervozitate.
Nu vreau sa fiu nervoasa.
Merg in bucatarie, iau un cutit si cu o simpla taietura ii tai gatul lui
Aris.
Il vad cum se ineaca, asa ca-l mangai pe crestetul capului, ca o mama
care-si mangaie odrasla si am grija sa-i tin capul lipit de pieptul meu pana-si
da ultima suflare.
Am vrut sa-l aud...sa-l simt...sa-i
traiesc ultimele respiratii.
Ma sterg de sangele cu care m-am patit si ma indrept spre living.
Play. Volum maxim.
Seal. It’s a man’s man’s man’s world.
Il iau pe Aris in bratele mele si dansez cu el.
Ne miscam incet, cu pasi marunti pe un covor din puf verde.
Un verde inchis, asemanator cu smaraldul.
-
Nu
mai zambi, spun, catre Aris (adica ce a mai ramas din el), care are capul sprijinit de umarul meu. Te
simt ca zambesti. Mortii nu o fac...
Fac o pirueta si fredonez versurile melodiei...
-
Hai,
canta cu mine, nu te sfii, avem public....spun, aratand spre cadavrele studentilor lui
intinsi pe canapea...
[...]
Poate ca v-am spus sau nu...dar sa omori 11 persoane...este cel mai bun
orgasm care il poate cineva trai vreodata.
de fapt, sa nu vorbim de moarte, nu...nu.
aici nu este vorba despre moarte...toti s-au dus intr-un loc mult mai bun,
acolo “sus”, la Diavol...i-am adus mai multi discipoli in “iad”...discipoli cat de cat intelectuali, noi recruti, care pot schimb viitoarele mentalitati urmatorilor
care ajung acolo.
Stau pe fotoliu si-mi admir creatia...ma gandesc cum as putea sa-i aranjez
pe toti, intr-un veritabil tablou...modernist. opera mea.....ah, cata migala.
Ma apropii de Aris si luand un marker din servieta lui, pe care mereu il
folosea sa scrie la tabla scheme pentru elevii sai...il dezbrac de camasa plina
de sange, il intind pe covor si ma asez peste el, mangaindu-i spatele....
...trebuie sa-mi desavarsesc.creatia.
Ma aplec peste el, simtindu-i raceala...
si scriu.
cele mai frumoase versuri.ale lui elytis.sapte heptastihuri nocturne din
orientari.
chiar pe spatele...lui Aris.
VI.
Noapte nedescifrata-amar
fara margini.
Pleoapa fara somn.
Inainte suspinului durerea
se mistuie.
Inainte de cumpana cade
pierea.
Asteptarea-i pe moarte.
Asemenea gandului ce prin
meandru zadarnic.
Cade strivit in poala
ursitei.
Se aud niste pasi si ma ridic brusc, punand mana pe un cutit pe care l-am
lasat pe masa. Nu vad pe nimeni si totusi, simt...ca ceva nu este in
regula...nu vreau victime colaterale care sa-mi strice opera...
Insa nu...il vad pe Michael, care se apropie
incet de mormanul de cadavre...punandu-si o batista la nas, sa nu simta
mirosul.
-
Bonsoir...imi
spune cu un accent stalcit frantuzesc.
-
Hai
sictir, ii raspund fara chef. Si pentru tine si pentru pramatia aia de
Diavol...
Michael ma priveste si incepe sa rada. Ce-i drept, seamana atat de mult cu
Diavolul...se vede ca sunt facuti din
aceeasi bucata.
– Esti atat de incisiva, D. ...imi zice,
invartindu-se printre cadavre, razand. Voi, femeile, aveti tendinta de a va
implica atat de mult....
Incep sa rad isteric. Ce fraier
este...implicare auzi. Implicarea pe m*ta....
- Atunci, ii zic pe un ton calm, ar trebui sa ma scuz ca nu am ajuns la
acelasi nivel ca el, sa-l omor pe nepotul lui Castro si sa stau la vorba
chiar cu marele Fidel la 6 dimineata...
Michale se uita
la mine. Parca asteapta sa-i spun ce am pe suflet, sa vada ce gandesc...
nu o sa-l privez
de aceasta placere...
-
Esti
doar un amarat in costum...ii zic, razand. Esti un maniac obsesivo-compulsiv,
care da impresia ca detine controlul, cand de fapt ti-a scapat demult totul din
vedere si tot ce faci este sa te invarti intr-un cerc constant...iar singura
ecuatia pe care o cunosti are ca necunoscuta actiunile Diavolului...care-si tot
trimite adepti pe lumea cealalta. Este prins in niste jocuri pe care le vede
doar in mintea lui, cand realitatea este cu totul alta...hello, treziti-va amandoi.
Fac o pauza, iar apoi continui.
-
Realitatea
este aici, acum. Nu mai visati. Uitati-va in jur. Sunt oameni care mor de
foame, oameni care innebunesc, sociopati care cel mai probabil va admira
actiunile...de ei ar trebui sa ne ocupam, nu de alte masacre sau furturi, doar
pentru ca ne face placere sa mai furam ceva din cand in cand....
Michael se uita la mine de parca as fi...m*sa.
-
Please...nu-mi spune ca Diavolul ar fi disparut daca
Rashid l-ar fi trimis inapoi....iar daca disparea, iar tu te duceai cu el.....ar
fi fost cu atat mai bine. As petrece un an incontinuu, seara de seara, de
fericire ca nu va mai revad vreodata. Sau cel putin pana cand ma luati cu voi
acolo... “sus”.
Inca nu spune nimic, asa ca aceasta este ocazia mea...sa plec. Ma apropii
de el.
- Dar...nu conteaza, Michael. Ceea
ce cred eu conteaza doar pentru mine. Ceea ce credeti voi, nu ma intereseaza. Fii
baiat bun si sterge toate urmele, ii spun, batandu-l cu mana pe umar. Multumesc
pentru ajutor.
Trec pe langa el, dar ma prinde de mana si-mi da o palma, iar apoi ma
strange de gat, lipindu-ma de perete si spunandu-mi...pe un ton sec. cele mai seci cuvinte pe care le-am auzit
vreodata.
-
In
mai putin de 15 secunde...ai putea sa mori.
Ma uit la el si ma abtin sa-i spun ca...unul ca el m-ar provoca din mult
mai multe puncte de vedere decat o face Diavolul. Intelectual, vorbind.
- Atunci omoara-ma, ii raspund la fel de sec. #parazitii: regretele sunt pentru morti, nu traim cu frica.
Trec cateva secunde, secunde in care ne privim si nu simtim amandoi decat mirosul
apasator al mortii. Nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca...voi fi poate
parte din creatia mea, alaturi de victimele raspuse mai devreme....dar Michael,
jovial, ma elibereaza si-mi spune, calm:
-
Nu,
papusa....nu. Am alte planuri cu tine...zice, departandu-se de mine, extaziat.
Isi aprinde o tigare. Continua discursul. Eu nu spun nimic. Doar il ascult.
Raman sprijinita de perete.
-
Hai
zboara de aici pana nu-ti frang si tie zborul. Si ciocul mic...impertinente
de-astea ieftine incearca in alta parte, nu cu cineva care nu are atata
compasiune pentru tine, precum are tovarasul meu, Diavolul...ai dreptate, s-a
inmuiat...Cuba l-a facut sa nu mai gandeasca clar. Este..vulnerabil si mereu imi
strica planurile.
Michael se apropie iar de mine, ma impinge de perete si ma ardea cu tigara pe
spate, de-a lungul coloanei vertebrale. Tip, dar nu pot sa-l opresc, asa ca
indur.
-
Ia,
hai fugi si arata-i Diavolului ce ti-am facut... “Diavol” auzi... nu este
intreg, pe cuvantul meu... sa vedem ce o sa faca... o sa vina la fratele lui si
o sa-i spuna sa nu se mai atinga de un corp uman in care si-a lasat o alta
bucata din suflet...please...
Arunca tigarea pe jos, dau sa ma ridic, iar apoi ma lipeste iar de perete,
trantindu-mi capul de doua ori, lasandu-mi o veritabila rana langa tampla stanga.
- Papusa,
tine minte ceva de la mine. Nu este nimic personal, dar imi esti datoare. Data
viitoare sa nu ma mai pui sa strang dupa un morman de cadavre si sa-ti sterg
urmele de pe unde ai umblat cu Aris asta...clar? Si nu uita...sunt pe lumea
asta aproape dintotdeauna si nu este prima data cand ne intalnim...de aceea,
nu-ti fac mai multe, pentru ca-ti stiu sufletul de prea multa vreme si stiu
care e istoria lui. Dar, ceea ce nu stii, este ca tot ceea ce ti s-a intamplat,
de-a lungul timpului, pana-n prezent, nu are decat un singur vinovat...iar acela
este Diavolul. Asa ca dispertuieste-l...cat poti tu demult. Fa-i viata un
calvar. Si cand ai nevoie...de ajutor, sa zicem...ma poti suna oricand.
Intotdeauna mi-a placut sa-i stric dispozitia.
Se plimba pe langa cadavre si-si pune iar batista la nas, fiind scarbit de
miros...
- Jurnalul,
D....ai uitat de el. Ai uitat ce ti-a facut Diavolul. Ai uitat cine te-a bagat
in sanatoriu si te-a facut sa-ti pierzi mintile. Tu nu vezi cat se chinuie
sa-si scoata bucata lui de suflet din tine sau macar sa creeze o legatura cu ea?
Nu cred ca are ceva personal cu tine, ci cat are cu sufletul tau si bucata din
tine care este a lui. Il dispera treaba asta....dar nici nu-l motiveaza
suficient incat sa schimbe ceva. Sa nu-l lasi, D. Sa nu-l lasi. Asculta-ma pe
mine. Es que... tú sí puedes jugar... aún
con el Demonio...
Ies din apartamentul lui Aris si ma indrept spre masina, sa merg la
spital...cam des in ultimele zile. Sunt oameni pe care pur si simplu iti vine
sa-i scuipi. Michael e in fruntea listei alaturi de Diavol.
Pe drum insa, Mario ma suna si-mi spune ca...eu mai am putin si-i spun...frate, taci dr**u, numai ce am comis
un masacru, ce p** vrei...dar nu. Il
intreb ce vrea, imi spune ca trebuie sa vin diseara la Cazino, ca avem o
intalnire cu niste investitori...
[...]
Mi-a luat ceva sa gasesc o rochie cu spatele acoperit.
nu vreau sa tradez nimic....
ajung la Cazino in jur de 10 si-l vad pe Mario in restaurant, discutand cu
un cuplu.
insa observ ca am probleme mai importante de rezolvat.
Fostul prieten de-al lui Max, din S.R.I., este aici...ma asteapta la bar.
Ma apropii de el si-l salut.
Ma complimenteaza pentru tinuta si apoi imi spune ca nu a venit pentru
relaxare...ci pentru afaceri.
D. ..fii atenta...ti-o zic
ca intre prieteni...sunt cu ochii pe tine...toti...controale si verificari...sa
ai grija ca esti in vizor. Imi spune sa raman “sub radar” o buna perioada de timp si sa am grija cu
cine colaborez. Ar fi fost niste probleme cu anumite persoane cu care am
fost in contact....
Ii multumesc pentru ca a venit, ii platesc consumatia si-l intreb daca
doreste sa-l ajut cu ceva, sa nu ezite.
Pleaca...iar barmanul nici nu ma intreaba si-mi intinde un pahar de
whisky.sec.cu gheata.
Pe care-l refuz.
Ma intorc cu privirea spre mesele de poker si nu pot sa nu-l observ pe Diavol
prins intr-un joc cu niste polonezi...
O alta infatisare, una mai rezonabila, care mai elimina din asemanarea cu
Alex...
Cum il recunosc?
E simplu. Mereu are un tic...cu camasa la incheietura de la mana stanga. Nu
si-o inchide...si-si rasufleca maneca din 10 in 10 minute.
Il vad pe Mario, trec pe langa Diavol, merg sa-i salut pe investitori,
care-si cer scuze ca nu mai pot sta si-i conduc spre iesire, multumindu-le in
gand de fericire ca nu trebuie sa zambesc si sa ma prefac a fi interesata de
ceea ce au de spus.
Ii iau paharul de vodka din mana lui Mario si intru iar in sala de mese.
Diavolul ma opreste, strangandu-ma de mana.
Nu ma intorc. Nu-l privesc.
Sper ca Michael sa-si fi facut treaba bine...pentru ca nu vreau sa afle
nimic din ceea ce s-a intamplat.
Nici macar despre cicatricile de pe spate nu trebuie sa stie nimic.
Aud rasetele polonezilor care au doar impresia ca Diavolul a pus mana pe
o...koukla.
Ce.crezi.ca.faci. imi spune Diavolul pe un ton iritat.
Ma intorc.il privesc.inghit in sec.
Si-i dau paharul de vodka.
De bun venit...ii spun, incercand sa afisez sictirul
meu clasic.
Imi ia paharul. Imi da drumul la mana.
Nu reactionez si trec mai departe.
Nu pot inca sa ma hotaresc...ce atitudine sa adopt.
Pana sa ma decid, imi zice Mario ca l-au sunat de la receptie, sa urc
repede pana-n birou.
Ajung repede. Deschid usa.
aceeasi pereti plin de scris, aceleasi cuvinte ale Diavolului. Aceeasi scarba.
si o cutie mare rosie de cadou, la mine pe birou. o funda mov.proasta combinatie.
o deshid.
Inauntru...se
afla un bol mare de sticla...plin de gheata...in care sunt ochii lui Aris...si
o bucata din pielea lui pe care scrie: “Pleoapa
fara somn.”
si un
trandafir.alb.
Aris... Aris
Triantafillou...al trandafirului.
Multumesc Michael.
In niciun caz nu o sa te sun sa-ti multumesc.
Cu sau fara...cadou. si pe tine te
dispretuiesc.
sunt convinsa ca sentimentul este reciproc.
De aceea. Subscriu.
Intr-o lume in care toti oamenii-si vanzeaza visele, eu aleg sa construiesc
unul din nimic si sa nu ma las prada instinctelor....
2-10-10-10-10...
M*ta, m*ta, m*ta, m*ta...
- to be continued
* An other one to get crashed for these eyes
An other one now to play with a knife and blade
An other one now to play with a knife and blade
