Motto-: Mr. Earl Brooks: “I
don’t enjoy killing Mr. Smith. I do it because I’m addicted to it.”
(Kevin Costner as Mr.Brooks)
50% irelevanta…50% inabordabila…
D.’s part:
My dearest Bucharest , I’m glad you exist…I’m your
sinner, you’re my worst enemy…
Somebody once said that “killing isn’t like smoking…you can stop”*. True.
Killing is not like smoking. Killing is like eating, breathing. Killing is
definitely like cheating. You can never stop.
Tuer quelqu’un sans laisser de preuves...coup de foudre.
Tuer quelqu’un sans laisser de preuves...coup de foudre.
Killing…is the most sophisticated
pleasure that someone could afford. It’s like a gift, a blessing. Just like
LLI**… You have the power to decide who lives and who dies…just like a “little”
God. One who works with the Devil…
If someone would ask me, how many
people I killed, I would definitely respond… “still counting”. (Sex and the City is dead. Now, it’s time for
Murder in the City.)
Devil’s part:
Diamante...niciodata n-am inteles obsesia oamenilor cu pietrele acestea…sunt
stralucitoare si dure ce-i drept, dar la urma urmelor toate sunt imperfecte si
toate cedeaza la un moment dat…probabil
fiindca lucrurile imperfecte tind sa se asocieze. Ma asteptam ca D. sa
cedeze la un moment dat, pur si simplu m-a surprins momentul in care s-a gasit
s-o faca…aveam altceva planuit pentru urmatoarea perioada, dar se pare ca
trebuie sa ma conformez situatiei.
D.’s part:
Diamonds truly reflect the soul
of a person. They shine, they are so precious and so expensive…they never stop
sparkling. Unless they are stolen and sold in order to obtain a large amount of
money…It is money that ruins a soul, not the diamonds kept in it.
Me and the Devil…we are the same.
He can’t kill me, because if I die, a part of him will die too…my luck to find
that diary. He can torture me, he can make my life a living hell, but he cannot
kill me. Even if he wants too. That’s the problem with people which have
similar characters…they will always argue about something, because they search
one in each other their own imperfections. They need to be constantly reassured
about their sickness and twistedness…that’s why they argue most of the time.
That’s why they cannot stand each other.
Devil’s part:
Stiam de cand m-a anuntat ca va fi deschiderea cazinoului ei ca ceva nu o
sa mearga bine...Biroul ei in care ma aflu acum a ajuns sa fie ca scos dintr-o
scena dramatica a unui film cu psihopati…peretii sunt toti acoperiti cu scris
aproape indescifrabil aruncat in toate partile, in unele locuri chiar scrise
fraze intregi una peste alta pana cand literele au devenit doar linii aruncate
aleator. Chiar mai mult…se pare ca a invatat si cateva limbi moarte in cateva
ore cat a stat aici singura ba chiar cateva limbi ce nu s-au vorbit niciodata
pe pamant…simbolurile totusi, acolo este ceva in neregula. Toate imi sunt
familiare, toate sunt executate cu precizie si totusi nu a vazut nici macar unul
la mine…si daca nu le-a vazut la mine, in alta parte cu siguranta nu avea de
unde sa le vada. Poate ca nu este atat de inutila si de distrusa cum am
anticipat…
D.’s part:
One of the languages in his
jorunal was Romani…he assumed, as usual, that I didn’t know that language, but…who
could I not know Romani? A good friend of mine thought me a few years ago…
So, I did understand what the Devil wrote in that journal…I would prove him soon…
Romani is on of the several languages
of the Romani people belonging to the Indo-Aryan branch of
the Indo-European language family. In the 18th century, it was shown by comparative studies that
Romani belongs to the Indo-European language family. Romani is sometimes
classified in the Central or Northwestern branch of Indo-Aryan, and sometimes treated as a group
of its own. Also, it is considered to be "a
kind of Indian hybrid: a central Indic dialect that had undergone partial
convergence with northern Indic languages."
So, I did understand what the Devil wrote in that journal…I would prove him soon…
Devil’s part:
Iesind din birou il vad pe Pierre cum se indreapta cu pasi grabiti spre
nebunia pe care am lasat-o in spate…nu conteaza, unul din avantajele de a fi ca
mine este ca poti sterge orice cu proverbialul “burete”…inclusiv o camera intreaga de nebunie. Nu o sa vada nimic iesit din
comun…poate doar excesul de cocaina pe care l-am lasat acolo…n-as vrea sa
creada nimeni ca a fost internata intr-o institutie cu peretii moi datorita
mie…mai degraba datorita unui gust prea dezvoltat pentru zapada columbiana.
D.’s part:
Ah, the Devil….the ultimate
magician. I’ve forgot he can be so amazing…he can make people believe whatever
they want to believe. They see what he wants them to see. The Houdini of
the 21st century…
When I was a little girl, a
priest told me always to believe in God, even if I would never see him. He also
told me never to believe in Satan. But how can I do this, since I see the Devil
every day? (except the moments when he is busy with his dirty
businesses)
You don’t play the Devil. You
just make him think you play him…because he will definitely think you really
believe you are playing him, even if you are not. You just use his desire to
feel in control of everything and the fact you represent nothing for him, just
another ordinary girl that is doing what he always says…you let him
think that you really believe you are the one in control, when you actually
don’t intent anything, because you know that you cannot be in control. You just
use your intelligence and the fact he won’t understand what you are doing…He
won’t ever believe that you can really think that much.
It’s such a pity. They are all
dead. Max, Alex, the Angel, Dan…who’s next? Mario? Maybe…Still, one fact
remains true. If I hadn’t kill them, they would certainly be dead by another
reason. Or by Devil’s hand.
Devil’s part:
Iesind iar in lumina soarelui nu ma incanta cu nimic, dar nu am timp de
filosofii acum. Masina ma asteapta si-i spun soferului sa iasa din Bucuresti sa
se indrepte spre Buzau in apropierea comunei Borsa…am aproximativ patru ore la
dispozitie sa ma intorc la aeroport, ca sa pot sa ma bucur de zborul meu spre
Cuba.
D.’s part(bulgarian):
Kakto edin star
bylgarski citat kazva ... "Pozvoleno ti e vyv vreme na goliama opasnost da
vyrvish s Diavola, dokato ne prekosish mostta". Sled kato go prekosish,
toi shte te izostavi i shte te ostavi da mislish, che nikoga niama da se naloji
da presechesh drug most. Nikoga ne mu se doveriavai.
(Dupa cum spune un vechi
proverb bulgaresc…“iti este permis, in vremuri de pericol, sa te faci frate cu
Diavolul, pana treci puntea...”. Ironia este, ca dupa ce o treci, el te
va abandona si te va lasa sa crezi ca nu vei mai avea niciodata nevoie de el.
Niciodata sa nu-l credeti....)
Devil’s part:
Spre Borsa, intr-o padure destul de mare, sta ascuns un sanatoriu lugubru de
ultima generatie, rezervat oamenilor influenti care au vazut si auzit cu mult
mai multe decat le permite…capacitatea.
Drumul este scurt pana acolo si peisajul unul interesant…suficient de
interesant cat sa-mi dea timp de gandire cu privire la ceea ce urmeaza sa fac.
O multime de locuri neatinse de modernism si de societate…impanzite in
continuare de case mici ridicate pe un pamant searbad, netencuite, nefinisate
si populate de oameni batrani, saraci si lipsiti de speranta unei vieti mai
bune…(referindu-ma la ceea ce inseamna in conceptia lor o viata “mai buna”).
Oriunde m-as uita, vad culoarea predominanta a padurilor si dealurilor de un
verde crud, murdarit de suflul civilizatiei...In ciuda unei bogatii evidente a
zonei, oamenii se chinuie sa reuseasca sa supravietuiasca zilei de maine. Toti
cauta sa se imbogateasca peste noapte, toti umbla dupa visul vandut de mass-media…acela
al unei vieti in care nimeni nu trebuie sa ridice un deget si totul vine de-a
gata. Ar trebui totusi sa fiu multumit de mentalitatea lor…la urma urmelor mi-a
adus mai multi “rezidenti” decat orice de pe lume…
Sa gasesti drumul spre sanatoriu este o provocare in sine cu toata
tehnologia de pozitionare existenta…construit in asa fel incat sa nu stie
nimeni de el si nici sa nu-l gaseasca din vreo greseala, aduce mai mult cu un
resort montan decat cu un spital de nebuni…macar
o sa se simta in largul ei aici…sau nu.
Zidurile de piatra ce inconjoara institutia par a fi proiectate mai degraba
pentru un castel medieval, dar cu toate astea se imbina perfect cu peisajul.
Inauntru, corpul principal unde stau pacientii se afla undeva in mijloc, fiind
flancat de doua cladiri mai mici, una dintre ele fiind o anexa pentru
materialele medicale dubland ca spatiu de locuit pentru cadrele de garda, iar a
doua reprezinta crematoriul…destinatia
finala a multor pacienti ce nu mai servesc alt rol decat acela de a imbogati
pamantul…ce placere, ce placere.
D.’s part:
I don’t remember how I got here..I’m
so confused…too much cocaine. But I do remember one thing. When one of the
clinic’s attendants carried me to my personal cell, I just thought…how would my
life ne like without the Devil. I mean…how would my life be if the Devil itself
was murdered. I do imagine him laying down on the floor, bleeding…dead. No
body, no soul. Silence. Just fucking silence. Totally exaltation. The best
orgasm in the world.
It’s hard to accept that a part
of my soul it’s a part of Devil’s soul…that…that…just can’t be true. But I’ll
handle this. I’m hospitalized in a psychiatric clinic, I can handle everything…
The first thing that I’ll do when
I’ll get out from here, I’ll go to Monte
Carlo . I’ll play poker in their casino and I’ll drink
a martini at their renowned Café de Paris. I’ll smoke Marlboro Lights, waiting
for something interesting to happen with my life. I mean…hope I’ll find someone
available to be tortured or killed that day…
Devil’s part:
La intrare sunt intampinat de insusi directorul sanatoriului, un medic nu
tocmai tanar, dar nici batran, undeva la onorabila varsta de 47 de ani (daca-mi
amintesc bine), cu care am avut de-a face in trecut…neamt de origine, Hans se
ocupa de tot ceea ce exista in curtea aceasta veche si imprejmuita cu un gard
electric de sarma, administrandu-si exemplar calitatile de director. De cand
l-am ajutat sa-si indeplineasca visul si sa aiba in subordine propria lui
institutie de psihiatrie, a devenit cu adevarat disciplinat. Cred ca eram prin 1978...sau 79?
Nu cred ca am cunoscut un om mai calculat decat el…un om, daca intelegeti ce vreau sa spun. Toata activitatea
realizata si tot ceea ce gandeste este facut in cel mai mic detaliu si
programat in asa fel, incat merge mai precis decat un ceas elvetian. Din pacate,
pretul pentru aceasta performanta este faptul ca nu toti pacientii lui sunt
tratati cu acelasi profesionalism si etica medicala…unii dintre ei, mai putin
importanti tind a se gasi in rolul de cobai pentru anumite proceduri
experimentale pe care bunul doctor le considera ca fiind vitale pentru
progresul medical…indiscutabil motivul pentru care m-a gasit si pentru care
l-am sustinut in tot acest timp…la urma
urmelor bunicul sau a fost un savant stralucit in timpul celui de-al II-lea
Razboi Mondial…
- Herr Lutz, wilkomen!
- Wie geht es Ihnen Hans?
- Wunderbar, ist alles
perfekt gehen!
- Ma bucur
sa te revad Hans, ii spun strangandu-i mana. Mi-ar place sa aud despre
progresele facute, sunt convins ca exista rezultate deosebit, dar...sunt presat
de timp.
Cobor tonul, apropiindu-ma de el:
- Blonda
care a ajuns azi dimineata…te-ai ocupat de ea?
Hans zambeste si-mi aminteste de un copil mic care tocmai
ce a primit o noua jucarie...umana.
- Desigur domnule Lutz, totul a fost aranjat din timp pentru sosirea dumneaei. Se afla in camera ei sedata momentan, dar trebuie sa recunosc faptul ca nu a fost o misiune usoara. A fost foarte necooperanta cu noi si chiar a reusit sa raneasca doi infirmieri. A trebuit sa folosim o doza de patru ori mai mare doar ca sa o putem linisti. Opinia mea medicala este ca…
- Nu conteaza ce crezi tu Hans, tot ceea ce conteaza este sa o tii aici sub observatie. Fara proceduri invazive si fara abuzuri de orice fel decat daca incearca sa evadeze. Vreau sa fie pusa sub paza zi si noapte, nu vreau sa faca absolut nimic fara ca tu sa stii. Si nu vreau medicamente. Fara medicamente. Las-o sa o ia razna. Sa...se exprime. Sa fie ea cu adevarat. Doar daca cu adevarat necesar sa o linistesti, poti sa-i administrezi ceva.
Hans ma priveste circumspect, in timp ce eu il bat pe
umar, dar nu comenteaza...bun baiat, mereu mi-au placut oamenii care nu-mi dau
replica. Mai ales atunci cand am dreptate...
D.’s part:...Le Diable et
sa coeur misérable...le cliché.
Devil’s part:
- As vrea sa o vad acum, ii spun, departandu-ma de el.
- Desigur, va conduc imediat spre camera ei.
- Nu este necesar, cunosc si singur drumul. Intoarce-te la treburile tale. Nu vreau sa te retin.
- As vrea sa o vad acum, ii spun, departandu-ma de el.
- Desigur, va conduc imediat spre camera ei.
- Nu este necesar, cunosc si singur drumul. Intoarce-te la treburile tale. Nu vreau sa te retin.
Chiar
nu este necesar ca el sa vada o scena dintre mine si blonda...este mult prea
ravasita si nu vreau ca Hans sa inceapa sa puna la indoiala legaturile mele cu
anumite persoane. D. nu este tocmai
potrivita in acest caz...
-Va
multumesc, daca doriti sunt pe cale sa incep o procedura foarte importanta
pentru mine. In cateva ore voi fi pregatit daca ati dori sa asistati.
- Oricat de
mult mi-as dori, ma tem ca am un program prea incarcat si voi fi plecat
pana atunci. Dar voi astepta un raport complet cu privire la progresul
inregistrat.
- Cum doriti
domnule, dar presimt ca voi rescrie istoria psihiatriei astazi.
A plecat zambind spre laboratorul sau, iar eu spre salonul tapetat a lui
D…pacat…mi-as fi dorit sa vad ce i-a copt mintea neamtului dar din pacate va
trebui sa ma multumesc cu un raport. Totusi, sunt sigur ca pacientul lui nu va
fi la fel de multumit ca mine de rezultat…
D.’s part(greek):
Δεν τον είχα δει πολύ καλά τον Χανς. Ελάχιστα μόνο, στο πέρασμα, ενώ με πήγαιναν στο δωμάτιό μου... μονάχα μια λέξη μου πέρασε από το μυαλό, βλέποντας τη σκλιρή εμφάνιση του γιατρού, που έμοιαζε μεταφερόμενος στο παρόν από το περασμένο αιώνα, με ένα έμφυτο πάθος για τον Χίτλερ και τα πειράματά του... Μαλάκας... Μαλάκας ήταν η λέξη που νόμιζα πως θα τον περιέγραφε τέλεια ! Γνήσια επιλογή, έτσι δεν είναι ?
Δεν έχω να περάσω πολύ εδώ, άρα πρέπει να δράσω γρήγορα. Ο Χανς είναι το είδος του ανθρώπου που δεν πρέπει να διαταραχθεί, και το δικό μου σχέδιο διαφυγής δεν πρέπει να παρατηρηθεί από τον ίδιο... Θα τον αφήσω τελευταίο. Θα άξιζε ένα γρήγορο θάνατο, μετά από τα μαθήματα που διαχρονικά έχω πάρει από τον Διάβολο... Απλώς προσπαθώ να εξισώσω το σκορ ανάμεσα σε μένα και τον ίδιο. Ο Διάβολος θα με φυλακίσει σε κάποια ψυχιατρική κλινική και εγώ θα του σκοτώσω τους οπαδούς.
Δεν έχω να περάσω πολύ εδώ, άρα πρέπει να δράσω γρήγορα. Ο Χανς είναι το είδος του ανθρώπου που δεν πρέπει να διαταραχθεί, και το δικό μου σχέδιο διαφυγής δεν πρέπει να παρατηρηθεί από τον ίδιο... Θα τον αφήσω τελευταίο. Θα άξιζε ένα γρήγορο θάνατο, μετά από τα μαθήματα που διαχρονικά έχω πάρει από τον Διάβολο... Απλώς προσπαθώ να εξισώσω το σκορ ανάμεσα σε μένα και τον ίδιο. Ο Διάβολος θα με φυλακίσει σε κάποια ψυχιατρική κλινική και εγώ θα του σκοτώσω τους οπαδούς.
(Nu l-am vazut prea bine pe Hans. Doar putin, in treacat, in
timp ce eram dusa in camera mea…un singur cuvant mi-a trecut prin cap,
vazandu-i infatisarea dura de doctor parca teleportat din secolul trecut in
prezent, cu o pasiune nascuta pentru Hitler si experimentele sale...malaka.
Malaka a fost cuvantul pe care eu am zis ca l-ar descrie perfect. Originala
alegere, nu?
Nu am prea mult timp de petrecut
aici, deci trebuie sa actionez repede. Hans este genul de om care nu trebuie
deranjat, iar planul meu de evadare nu vreau sa fie sesizat de el...pe el il
voi lasa la sfarsit. Ar merita o moarte rapida, dupa lectiile pe care le-am
luat de-a lungul timpului de la Diavol...
Doar incerc sa egalez scorul
intre mine si el. Diavolul ma interneaza la o clinica de nebunii, eu ii voi
omori adeptii.)
Devil’s part:
Desi totul pare extrem de linistit si de inofensiv in spatele peretilor
albi si al zambetelor se ascunde o adevarata oroare pentru oricine nu-si are
scopul bine definit in lumea asta…unii sunt tratati si scosi din cele mai
adanci parpastii ale nebuniei pe cand altii sunt macelariti fara mila, totul in
numele progresului …singura diferenta este ca aici nu se tine cont numai de
marimea contului bancar…criteriile sunt
ceva mai obscure…
D.’s part:
J’aime les chambres
silenciuex…dormir en silence, manger en silence, sourir en silence…j’aime
beaucoup que ma coeur habitera de cette manière.
Devil’s part:
Salonul lui D. este chiar in capatul unui hol lung si lipsit de geamuri.
De-o parte si de alta se gasesc usi groase si inchise, fiecare prevazuta cu
cate un geam mic si securizat cu fibre de otel prin care se vad “turistii de weekend”…dereglati si
urland constant lucruri neinteligibile te face sa te gandesti…ce rasa slaba si
lipsita de control trebuie sa fie.
Pasind incet si respirand nebunia ce ma inconjoara incet, incet ma apropii de capatul holului si cum era de asteptat Hans deja avusese grija ca doi oameni sa pazeasca usa. Sunt invitat inauntru de catre unul din ei intr-o camera goala fara geamuri, iluminata de un neon alb prins de un tavan foarte inalt. Peretii sunt grosi si tapetati cu plus si acoperiti cu piele ce a fost odata alba doar ca acum este acoperita cu mai mult din scrisul prezent in birou…repede s-a mai miscat in ciuda tranchilizantelor. D. se afla intr-un colt cu spatele la mine si nu pare a se deranja sa se ridice sau sa imi dea de inteles ca imi recunoaste prezenta. Un marker negru se afla aruncat in incapere, probabil fiindca s-a terminat si scrisul este chiar mai indescifrabil decat cel din birou…de data asta nici macar simbolurile nu mai sunt clare desi…un ochi antrenat inca le mai percepe forma initiala. Neamtul a facut bine sa-i lase un instrument bont de scris…risc minim pentru ea, beneficiu maxim pentru oricine ar vrea sa vada ce se incearca atat de disperat sa iasa din capsorul ala blond…
D.’s part:
Let me tell you a story. Once
upon a time, the Devil decided to put his soul in a human body to torture a
little girl, named D., destroying her vision of a perfect and wonderful
world…Now, he has decided to let her die in a psychiatric clinic, while he is
preparing for a business trip to Cuba. So, they won’t live happily ever after until
their last day (mostly because the Devil is not aware of the time dimension).
It’s the effect…you know, I told
you about it. The fucking effect…I just remain in people’s minds, in their
thoughts. They try to ignore it, they try to deal with it. But…sometimes I feel
like they think of me most of their time. Like I am an experiment…a challenge…a
sort of joke. A great queen who now stays in her lost paradise…in her old
throne…and who has become nothing but an ordinary murderer kept under strictly
observation in a psychiatric clinic in the middle of a wood…
Devil’s part:
Fara sa mai stau pe ganduri ma apropii de naluca alba la fata si stearsa si
o apuc de ceafa impingand-o cu capul intr-un perete. Initial este moale si
lipsita de vitalitate, dar odata ce incep sa o strang incep sa simt iar cum
viata ii curge prin vene. Fara sa
irosesc momentul si strangand-o in continuare ii spun pe un ton intunecat…
- Esti terminata din punctul meu de vedere, dar cu
toate astea iti mai ofer o sansa. Vreau sa iesi de aici si sa imi gasesti un
om. Este un arab influent numit Rashid ibn Kafu. Probabil ca se afla pe undeva
prin Dubai, dar nu-mi amintesc sigur. Vreau sa il gasesti si sa-l
aduci in Havana in maxim doua saptamani. Te voi astepta acolo cand aterizezi, daca
aterizezi.
D.’s part(romani):
Phenel palal pesqe resa vi del pesqe odobor vastnipen
pànda kana na sas zoralipen saves si les me chungardel les. Zumavelas te
pehenenas metaforiko, te inkiarel sando tha’3anel so kadava vaxt si lesqi dos,
na mirri so vov dosiardias, tha’sa vaxt godisarel so i pasgalbeni te irinela.
Xastarela anӨar kodoja, vi vov saj te kerel pesqe khelimata.
(Vorbeste de planurile lui
si-si da atata importanta, incat daca nu ar avea puterea pe care o are, l-as
scuipa. L-as scuipa s-as pleca. Incearca sa vorbeasca metaforic, sa-si pastreze
calmul, dar stie ca de data aceasta este greseala lui, nu a mea...ca el a
gresit, dar ca intotdeauna se gandeste ca blonda, o sa-si revina. O sa scapa ea
si din aceasta situatie, iar el va putea sa-si faca “jocurile”.)
Devil’s
part:
- Tine cont…daca nu vei face ceea ce ti-am spus atunci vei putrezi in
camera asta…sau poate ca vei ajunge pe masa lui Hans. Nu m-am decis inca de
soarta ta.
Nu-mi raspunde si nici nu-mi da de inteles ca a auzit ceva din ce i-am
spus…nu conteaza…ori face ce trebuie ori nu mai are un scop…in ambele situatii castig.
D.’s part(spanish):
Desesperación...definitivamente
desesperación... Casi no le hago caso, casi no constato lo que me dice. Me
siento como si no estuviera allí y solamente miro como el Diablo golpea la
cabeza de una rubia paciente contra una pared.
La golpea, tratando de decir algo a sí mismo, no a
ella... Trataba de transmitir a sí mismo lo incompetente que resultó ser cuando
ella habló. Una mujer...
Si hubiera sido tan fuerte como afirmaba, me habría
vencido con sus propios manos... Pero no, no... Preferió internarme en una
clínica, sin anticipar lo que iba a hacer yo. Balbuce algo sobre una misión, quería
que yo hiciera no sé que y además me amenazaba... Debería cambiar los textos,
ya eran viejos...
¡Ay! La pobre rubia se volvió loca..
Encerrada en un ruinoso manicomio, donde ni siquiera Él no querría pasarse más
de unos pocos minutos..
Y ahora, después de acabar con su discurso, corre lo más
rápido que pueda, aunque mantenga una marcha calculada hasta la salida, sólo
aparentemente. Se va a Cuba, pa´ solucionar algunos negicios...mhm... Corre
como si fuera un Ángel y no un Demonio... No tiene ni siquiera el coraje de
enfrentarse a una mujer que, además de todo, tiene un pedazo de su alma...
¡Qué perro asqueroso! ¡Joder!
(Disperare...cu siguranta
disperare. Abia il aud si abia sesizez ce-mi spune. Ma simt de parca nu as fi
acolo si doar privesc cum Diavolul loveste o pacienta blonda cu capul de perete...
O loveste, incercand parca
sa-i spuna ceva lui si nu ei....sa-si transmita singur incompetenta de care a
dat dovada atunci cand a fost vorbit de ea. O femeie...
Daca ar fi fost atat de
puternic precum o afirma, m-ar fi batut cu propriile lui maini...dar nu, nu...
a preferat sa ma interneze la o clinica, fara sa anticipeze ce voi face. Imi
bolboroseste ceva despre o misiune, despre faptul ca vrea sa fac nu stiu ce si
ma mai si ameninta...clasic. Ar trebui sa mai schimbe textele, s-au invechit...
Vai, saraca blonda care a
luat-o razna...inchisa intr-un sanatoriu darapanat, unde nici macar el nu ar
vrea sa petreaca mai multe decat cateva minute...
Iar acum, dupa ce-si termina
discursul, fuge cat poate repede, desi pastreaza un mers calculat pana la iesire,
doar de aparenta. Pleaca in Cuba, cica sa rezolve afaceri…mhm. Fuge de parca ar
fi un Inger, nu un Drac…n-are nici macar un pic de curaj sa faca fata unei
femei, care-i mai are si o bucata din sufletul lui...
Javra...scarba.)
Devil’s part:
Usa salonului se tranteste in spatele meu si nebunia care pare sa pluteasca
prin aer ramane in urma mea pe masura ce ma indepartez de zidurile spitalului…este ca un parfum ce pluteste in aer si
toata lume de aici este impregnata in aroma lui…el olor de la muerte, así se llama...¿o no?
D.’s part(aromanian):
A ma feata cu perlu di asimi satura.... satura sa-l
veada...sa-l avda. A ma feata cu perlu di asimi baga tu oara. Mi hotarai ! Nu
am inima ni la mini ni la el. U angrupai tu neau. U angrupai tu neaua xeana, columbiana.
Naima buna! pana as tuchiasca neaua as mai treaca chirolu.
(Insa blonda s-a
saturat...s-a saturat sa-l vada, sa-l auda...Asa ca “blonda” s-a horarat. M-am
hotarat. Nu mai am inima nici la mine, nici la el. Am inmormantat-o in “zapada
columbiana”. Calitate superioara. Pana se topeste “zapada”, mai dureaza.)
Devil’s part:
Chiar inainte sa ma urc in masina un fost
om de afaceri proeminent din Romania ce se plimba fara habar pe langa masina
mea da cu ochii de mine si se blocheaza instantaneu…ma uit in ochii lui direct
si ii zambesc doar ca acesta sa se culce pe pamant si sa inceapa sa planga
incontrolabil…clienti vechi…
D.’s part(arabic):
Maktub. Wa howama
ieany an iekun el insen...an iekun maghred beshr.Riima takasal shaar aa fi al
sanawet al kadimet i makun nashinaha we iekun kamelu ieanniiem.wosuf tamr
sanawet al maana shahedet shakra rabma ya aktar we i aish.Riima takasal shaar
makun...Aasha el kanowet fi al loghom maa kan aiiaa hati el an we tatalesh min
el suura we kel baat al en ana iekun.Tarek aha el ann takun al maghred ham awa
fakra el ahad al falemha hel?Aatakad iieny naket baght aghryia haaka.
Maktub. Asta inseamna sa fii om...sa fii un
simplu muritor... “ Poate ca blonda chiar prefera ca in anii ce
vor veni sa fie uitata si sa fie ca si cand
nu as fi existat...anii vor trece cu suferinta pe care a experimentat-o…poate
ca blonda chiar alege sa traiasca in iluzia pe care a trait-o pana acum si sa
paleasca incet incet din peisaj si tot ceea ce
a trait pana acum sa fie pentru doar un vis sau doar o idee pentru unul
din filmele ei”...Nu-i asa? Cred ca
l-am citat perfect. In alta limba chiar.
Devil’s part:
Odata ajuns in masina ii spun soferului sa ma duca spre aeroport si sa se
grabeasca fiindca nu vreau sa-mi pierd avionul spre Cuba…la urma urmelor merit
si eu putin timp fara sa am o umbra ce ma urmareste oriunde merg…
D.’s part:
Je lui souhaite une bonne vacances...plus dangereuse que la blanche colombienne. Touché...
Fuck Low Latent Inhibition(LLI).
I want Monte Carlo .
- to be continued
Note:
*Basic
Instinct, Sharon Stone’s quote as Catherine Tramell
**LLI(
Low Latent Inhibition)
You notice more, hear more, smell more and feel more through
tactile contact. Without any conscious effort, your mind is in possession of a
broader intake of information.
Upon encountering any form of stimulus (that interests you), your mind automatically dismantles and explores its components. You usually see through the lies and the deceptions that people use in everyday life. When learning, you can often make instantaneous changes. Self-correction is easy because the underlying principle is more evident. Clearer. You make connections and associations between seemingly unrelated material.
Upon encountering any form of stimulus (that interests you), your mind automatically dismantles and explores its components. You usually see through the lies and the deceptions that people use in everyday life. When learning, you can often make instantaneous changes. Self-correction is easy because the underlying principle is more evident. Clearer. You make connections and associations between seemingly unrelated material.
Comprehension is typically easy. You notice the non-verbal background information and this often provides a more comprehensive picture than what is being spoken.
There are exponential leaps of insight taking place all the time, with the background reasoning intact. Wave-upon-wave of permutations, options, variables and choices. Creativity is a given. You see alternatives. You notice things that other people miss.
There is no talking voice in your head. No 'chattering monkey'. The volume and complexity of the information drowns out conscious thought entirely. Verbalising what takes place in your mind is impossible. Words render only a fraction of the entirety. You see the world more thoroughly. Listening to other people talking/thinking aloud can be infuriating. They are at point A when you have reached point N already. Learning is not limited to defined periods of academic study. The assimilation of information is constant, ongoing and never static. There are no lulls or pauses. Everything offers a lesson.
Hypervigilance can lead
to anxiety. Illusions are not very effective. You see through
things without wanting to. Conventions and traditions have no significance. You do not value what other people value. Filtering out the variables and honing your options to
something workable can be very difficult.
Every solution
potentially harbours new problems, new variables and new concerns. People
may find you to be a little odd, unorthodox or a little intense. You have a habit of saying things that do not fit the
accepted norm of behaviour. You often choose to disregard conventions because
they serve no constructive purpose.
https://www.facebook.com/darkbeautymag/info
