HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 6- Part 3

-          in loc de motto.

“Omul…o simpla incertitudine ordinara, la limita dintre capodopera si abominatie…

Iar tot ce s-a scris pana acum, in HB...scuipa tot ce e imoral, ilegal, ce moare inainte sa traiasca, ce traieste pana si dupa ce moare; un razboi cu atat de mult sange, incat nici un filozof nu poate sa-l metamorfozeze; un scenariu de-al lui Tarantino transcris intr-un blog, invelit de cuvintele lui Cioran si ale lui Al Pacino; o soapta aruncata de Diavol omenirii si un raspuns al lui Dumnezeu, intr-un ecou surd; o realitate sincera, care nu se ascunde in spatele <<Iadului>>, ci zace chiar in fata lui si de cele mai multe ori in mijlocul lui, caci <<Iadul>> nu este nimic mai mult, nimic mai putin, decat prezentul. <<Dumnezeu>> e un trecut sters, iar viitorul nu este decat al oamenilor...care nu fac altceva, decat sa halucineze.Constant.Sa halucineze...”

Prezent (Havana) – Momentul 0. – 30.11.2014

Trecut (Havana) – Cartea 1, Part 2 – 24.10.2014

Viitor(Bucuresti)- decembrie 2014 – 22.12.2012

20.12.2014 10.08 A.M.- Viitor(Bucuresti)- decembrie 2014

Asta e una din diminetile alea reci, in care totusi o raza de soare se ridica deasupra Bucurestiului….e iar una din diminetile alea cand imi tarasc tocurile pe bulevard, pentru ca taximetristii sunt intr-o goana halucinanta dupa bani si nu raspund nici la comanda, nici nu opresc...iar eu sunt nevoita sa iau autobuzul 268 din Drumul Taberei pana la Eroilor...

In autobuz, clasica aglomeratie si aceleasi mirosuri, pe care intr-un mod ciudat, ma bucur sa le simt, avand in vedere cat de obisnuita sunt cu mirosul emanat de cadavre si sange...

stau lipita de cabina soferului, inghesuita langa o doamna la 40-50 de ani,

data cu un parfum ieftin, probabil de la confiscate care duhneste...

insa ceea ce “duhneste” si mai mult este bratara ei de aur alb, care valoreaza ceva...

model destul de interesant.

Avand in vedere prin tot ce am trecut de-a lungul timpului...

am furat diamante in Los Angeles...o bratara in 268 e o gluma buna...

...si fara sa vreau, ii aud tipetele doamnei, cand usa se inchide la statia la care cobor,

o vad cautandu-si isterica bratara pe jos...

grasana, mananca oricum prea mult pentru frumusetea asta de bratara...

hm, chiar ma gandesc la Max, cum si el a furat prima data de la o femeie pentru mine.

O femeie cam de varsta ei.

Diferenta e ca el a furat pentru mine, eu am furat doar pentru mine. Cum ziceai tu Max, ca poate bijuteriile erau doar pentru mine, da’ senzatia era doar pentru tine. Eu le am pe ambele...

In afara de furt, care a mers bine, este ceva care merge si mai bine.

e doar una din diminetile alea, fara Michael...cand cobor din autobuz si ma intreb spre metrou ca sa ajung la studio. Iar Michael...God knows where he is...

l-am pierdut intr-un bar, prin Cuba…dupa ce l-am vizitat pe Castro…

30.11.2014 10.08 A.M. Prezent (Havana) – Momentul 0.

Stau in pat, intinsa, langa Castro. Il privesc si vad in el... tot trecutul Havanei, dar in nici un caz viitorul...toata saracia, toata nebunia pamantului centrata fix in mijlocul acelei tarii, din cauza lui Michael si a Diavolului care au vrut sa conduca acel imperiu, linistiti...atatia ani.

Castro parea ca fiind mort. Dar nu e. Michael se plimba in jurul patului si-mi zice ca l-a cufundat intr-un somn adanc.

-          Habar nu are ca suntem aici, D. ...spre deosebire de Diavol, eu nu sufar de mania persecutiei...

Se intoarce spre perete si se uita la toate tablourile expuse pe pereti. O gramada de poze, din anii de glorie ai lui Fidel...

nu credeam ca in camera lui exista asa putina animatie...adica, doar un pat, o noptiera plina de trabucuri, rom, haine aruncate, un balcon plin de arbusti si alta mobila prafuita...de parca e o fantoma...totul e imbatranit, ca si el...

Michael ia o fotografie si mi-o arata.

-          Cred ca e din 1964, D. ... sincer, nu mai stiu, dar daca te uiti, aici esti tu...tu, chiar tu, langa mine si fratele meu...

Era o poza din centrul Havanei, in care eu stateam langa ei, alaturi de Castro...cel mai probabil eram de partea lui....sustinand actiunile dragului nostru Fidel. Eram Fideli. aratam total diferit, bruneta, la vreo 40 de ani, cu un sal deasupra capului si o rochie alba lunga, larga, pana-n pamant...

-          Aveai o arma sub ea, de-asta...am agitat un pic spiritele...

Rade, imi ia tabloul din mana si-l pune la loc.

-          E placut sa ai asemenea amintiri...memorabile.

Memorabile...zise el.

Usa se deschide si o menajera intra. Vreau sa tipe, dar se opreste cu gura deschisa. De parca ar fi intrat in transa si ea...

-          D., imi cer scuze, dar o asteptam...este...cadoul meu pentru Castro. Stie ca mereu am avut o slabiciune pentru femeia asta, mai ales cand era tanara...

O femeie la 50 de ani, care candva “a ars” pentru el si pentru altii....

Michael se apropie de ea si-i scoate inima din piept, de parca ar fi ceva ce face cu usuranta,in fiecare zi, lasand-o sa se prabuseasca pe podeaua plina de praf...

Ia inima si o lasa pe praful de pe noptiera, langa un trabuc. Impinge cadavrul ei departe de pat, acoperindu-l cu o bucata din draperie, pe care o trage peste ea.

-          Ridica-te, imi spune autoritar. Fidel o sa inteleaga ce inseamna asta.

Michael nu spune, dar se subintelege ca a mai omorat pe cineva din oamenii Diavolului...

20.12.2014 10.38 A.M.- Viitor(Bucuresti)- decembrie 2014

Ajung la studio, inghetata de frig si o rog pe Vera sa-mi duca un ceai cald in sala de conferinte. Am sedinta cu echipa mea la 11.

Intru la mine-n birou, ma incui si ma asez pe scaun, aprinzandu-mi o tigara.

Ma gandesc la ce s-a intamplat in Cuba acum o luna si acum doi ani aproape...

24.10.2012 11.00 A.M. Trecut (Havana) – Cartea 1, Part 2

… Jose zace la masă, într-un separeu, trăgând de un pahar de Cuba Libre...
În ţara în care nimeni nu e liber, nici măcar cu sufletul. [....]

draperiile albe din spatele patului se întind spre el, din cauza vântului care bate,
dar se opresc înainte să-l atingă.

de parcă vântul stă pentru câteva secunde, în loc, [...]

  

30.11.2014 12.20 P.M. Prezent (Havana) – Momentul 0.

Suntem la Fuente. Michael s-a gandit ca poate mi-e dor sa iau pranzul acolo…

Din fericire, nu mai port o rochie alba.

Neagra, iau masuri de precautie.

Il aud cum vorbeste la telefon, intr-o spaniola perfecta, cu un om de-al lui, cu care trebuie sa se intalneasca diseara.

Muzica canta usor in surdina pe fundal, o melodie intr-o spaniola stalcita…

Iar barmanul se tot holbeaza la noi…

E genul ala de moment cand simti ca ceva nu este in regula.

Ca vine ceva mai rau decat orice crima

Ca vine momentul acela cand ipotetic

Michael va sta intins cu picioarele lungite pe masa si va rade

In timp ce D.nu va putea sa faca ceea ce stie mai bine

Sa omoara,sa fure sau sa tortureze.

Ceva de genul.

20.12.2014 12.03 P.M.- Viitor(Bucuresti)- decembrie 2014

La sedinta, sunt complet cu gandul in alta parte. Poate ca doar ca lucrurile au fost agitate in ultima perioada, dar ceea ce este ciudat este ca

de cateva zile.

Tot imi amintesc de moartea “Ingerului”

Excluzand partea cu cardul si LV.

Dar am in cap imaginile alea ataat de clare..

De parca ar vrea cineva sa le tot vad si nu cred ca e Diavolul, care cine stie pe unde zace, torturat, de dragul de Hans…

Dupa sedinta, plec repede spre restaurant. Il rog pe Mario sa vina cu mine. Inca nu vorbeste cu mine. Inca ma uraste.

Adevarul e ca…il inteleg. El niciodata nu a fost prima mea optiune. Cand eram in liceu, Alex venea pe primul loc. Apoi, dupa ce Alex …s-a dus), Dan era cel de care eram mai apropiata. Apoi a venit Max. si Max a luat tot. locul oricui. Era doar el, el si el. si eu, pierduta pe undeva de acolo.

Apoi a venit Diavolul.

Si orice alta scuza de-a mea de a mai petrece un timp cu cineva…uman.

Acum, e Michael.

Niciodata n-am avut timp pentru Mario asa cum trebuie si …totusi, viata ne tine unul langa celalalt. El are grija de afacerile mele, omu’ le rezolva cum stie mai bine…a real friend.

Comandam de mancare, el sta pe tableta, eu ma gandesc la ultimele evenimente petrecute...tacerea noastra arde pe un fundal de muzica clasica.

Ce naiba as mai putea sa-i spun?

Ca bai....

Si stii....

Hai las-o...

Insa cel mai rau lucru care se intampla este telefonul pe care-l primesc. Invitatia lui Michael, chiar la gala lui de binefacere, pe care o organizeaza diseara, intr-un local destul de exclusivist din Bucuresti...

Michael, care mai nou se prezinta ca un om de afaceri, care vine si investeste in Romania si in viitorul ei, citez. Haha.

Am ras cu pofta.

Mario probabil s-a intrebat daca sunt pe prafuri.

Dar probabil s-a convins repede ca nu, vazand cat de iritata sunt.

ba, si scenele cu crima aia tot vin...(nu e ca si cum as avea mustrari de constienta, Doamne Fereste...)

da’ tot am in cap moaca Ingerului inainte sa crape

sa-si dea duhul in fata mea

si sangele ala pe podeaua hotelului

si whisky-ul ala sec.

Cum i-am zis: “Uite, hai sa-ti dau sa bei putin whisky, sa simti pentru ultima data gustul lui.”

Aviz Cartea 4, Part 10.

Ma uit la Mario cum soarbe linistit din supa lui de pui si ma gandesc ca nu stie cum e sa simti atata ura adunata la un loc

sa vrei sa torturezi un om, sa-l omor, sa-l duci in pragul ala maxim de agonie

si tot sa nu te saturi…

imi aprind o tigara. Mi-a pierit pofta de mancare. Ma gandesc la Mario, daca ar fi vazut ce s-a intamplat acum 2 ani, in Havana…

24.10.2012 11.00 P.M. Trecut (Havana) – Cartea 1, Part 2

“Diferenţa dintre Havana pe timp de zi şi ce de pe timp de noapte este că numai seara muzica urla.

praful e acelaşi, oamenii sunt aceeaşi.

aceeaşi forfotă care este îmbrăcată în haine de rom şi parfum de trabuc.” […]

“a little party never killed nobody...e deviza lui, dar nu şi a mea.

beau cu el, cu echipa şi numărul minutele până să plec.” […]

“El Diablo, El Diabloo...” […]

“ACEA pata de sânge pe rochie TA, lăsată în urma unui măcel...de parcă ai tăia un miel în fiecare dimineaţa şi astăzi i-ai privi doar tăcerea...” […]

30.11.2014 11.08 P.M. Prezent (Havana) – Momentul 0.

Merg cu Michael iar acolo. La Fuente.Am un deja-vu constant...

Trec pe langa bar, exact pe langa locul unde a murit Jose...

Au schimbat podeaua, nu mai este deloc aceeasi.

Michael surade.Ma simte.

Stie ca ma gandesc la ce era atunci, la ce e acum

Stie ca nu stiu la ce sa ma astept.

Ma lasa la bar, in timp ce el se pierde prin multime, insa totusi, pentru cunoscatori atat de la vedere...se intersecteaza la un moment dat cu un tip, pe care nu-l vad prea bine, pe care-l atinge pe umar..

“din greseala”, tipul e insemnat...are un tatuaj...care nu poate fi vazut prea bine datorita tricoului negru pe care-l poarta...

Ma lasa sa beau in liniste un Cuba Libre la bar, in cinstea lui Jose si a altor morti...

Insa nu trece mult timp si se aud tipete in tot localul, toata lumea fuge...

Si-i vad pe toti cum alearga si le aud disperarea...

Iar eu stau pe loc, fix in mijlocul ei, clatinand paharul...ascultand “la cucaracha”...

Michael taraste pe brate de la baie un cuplu, fix in mijlocul barului...

-          Altii, zice razand...

Ma roaga sa-i dau un cutit de la bar. Ii pune sa ingenuncheze, unul in fata celuilalt si se aseaza in mijlocul lor.

-          Acum, fratele meu stiu ca ar fi extrem de “incantat” sa vada ceea ce se intampla aici...dar...

Le lasa cutitul in mijloc.

-          In seara asta, datorita faptului ca este si o femeie cu mine, va dau sansa ca unul din voi sa se salveze. Vreau sa-i povestiti fratelui meu, daca veti mai avea vreodata ocazia, cum Il strigati...si cum Dracu’ v-a lasat fix la greu...

Michael vine la bar langa mine, servindu-se cu o sticla de tequilla din bar.

-          Niciodata n-am inteles de ce beau astia altceva in afara de rom si de ce au o bautura pe care au stricat-o cu Cola...si-i mai spun si Libre. Pf...de parca au fost vreodata liberi...

Dam shoturi, uitandu-ne la disperarea care i-a cuprins pe amandoi.

Sunt placida.Michael la fel.

Dar niciunul nu misca...stau si se privesc si-si jura dragoste eterna.

Asa ca fac ceva ce ma surprinde si pe mine.

Ma ridic, ma asez pe podea in mijlocul lor, fara sa le spun nimic. Ii vad cum privesc surprinsi, dar tac in continuare. Tremura amandoi. Da’ ce tremura... Iau cutitul si-l ridic foarte repede deasupra mea, ca si cum as vrea sa mi-l infing in abdomen.

femeia sare prima si ma prinde de mana.

Incep sa rad, apoi ma ridic.

-          Vedeti, deja stiti cine o sa omoara pe cine. Ea e veriga slaba. Tu ai reactionat cu intarziere, deci iei in calcul moartea ei. Inca nu vrei sa accepti, dar tu o vei omori. Pentru ca tii la tine mai mult decat tii la ea.

Ma duc iar la bar. Michael ma aplauda.Sunt la fel de placida...

-          Au avut nevoie de un motiv, ii zic...turnandu-mi si eu tequilla si incepand sa beau cu el. Urasc tequilla.

-          Ohoo, si inca ce motiv...sunt curios ce o sa se intample! imi spune, entuziasmat, ca un copil.

-          50 de dolari ca el o omoara, ii zic.

-          70.

-          100.

-          200 ca ea il omoara, zice convins.

Si punem banii pe bar, langa sticla de tequilla, pariind pana la 1270 de dolari. Ne asezam pe scaune, privindu-i. Michael se enerveaza si striga autoritar:

-          Hai, incepeti odata, ce dracu’...vrem sa ne distram, zise razand isteric, fredonand “La cucaracha, la cucaracha..”

Dam noroc iar, uitandu-ne cum niste...fiinte, niste oameni...niste abominatii...se fugaresc prin tot localul, intrebandu-se care dintre ei mai prinde rasaritul.

Poate amandoi, poate niciunul...la cucaracha, la cucaracha....

20.12.2014 22.22 P.M.- Viitor(Bucuresti)- decembrie 2014

Cert e ca apusul l-am vazut si asta seara din birou de la studio.

Am muncit pana tarziu.

Iar acum trebuie sa ajung la gala..

Niciodata mi-au placut niciodata genul asta de evenimente. Gale de binefacere. Pline de toti…de toate…fiintele…care incearca sa-si etaleze frustrarile

sa le imbrace-n catifea si sa le bea in sampanie despre care nu stiu nici macar de unde provine…

Port una din rochiile de la Max.

Nu am avut timp sa stau sa ma uit ce mai exista prin sifonier, ce e calcat, ce nu e.

sunt perechea lui Michael in aceasta seara. Original, nu?

Iar lumea crede ca suntem impreuna, desi noi tot le spunem ca suntem doar parteneri de afaceri. “ce afaceri?”Ehe…

We kill you with kindness, as Al would say.

-          Am o surpriza pentru tine, imi spune Michael, foarte bine dispus. Iar.

-          Ce, fratele tau intrand pe usa? Ii zic, ca sa-l fac sa taca.

Ma strange de mana, facandu-ma sa simt o arsura groaznica in interior. Urcam la balconul primul etaj, ca sa avem vedem toti invitatii.

-          D., iti amintesti acel tip, din bar, din Havana? Cel cu tatuaj? Pe langa care am trecut…

Mi-l arata. Se afla in multime, discutand cu anumite persoane, dar nu-l vad bine, sta cu spatele.

-          Draga mea, m-am gandit sa te surprind un pic…si sa te fac sa simti mai vinovata fata de Mario…in seara asta nu este vorba despre fratele MEU. Ci despre fratele TAU. Tipul acela…de acolo, este Joshua, fratele tau vitreg.

Stop cadru.

Si se rupe filmul, iar, rau de tot…

Da’ rau…

Fratele meu vitreg…facut de tata cu o americanca, inainte sa se casatoreasca cu mama…

Fratele meu vitreg, care sta in State de ani de zile..

Fix aici.

In mijlocul Bucurestiului.

Michael rade. Se apropie de mine si-mi sopteste la ureche.

-          Poate te-ai intrebat vreodata cum e sa fii tu “Max” in povestea asta…acum ai ocazia. Ai ocazia sa fii el, imi zice, privindu-l pe Joshua. Pentru ca vezi tu, D. …el se va indragosti de tine. Si o sa fie cea mai buna drama incestuoasa pe care as vrea sa o vad. Si tu o sa te porti cu el mai rau decat te-ai purtat cu oricine in viata asta. Si la final…nu o sa poti rezista…si o sa-l omori, pentru ca asta faci tu… cand nu mai stii ce sa faci, cand nu mai faci fata, cand simti presiunea…decizi sa opresti totul.

Nu spun nimic. Nu cred ca pot sa spun ceva.

Simt cum Michael ma umileste si nu pot sa fac nimic sa ripostez.

-          Credeai ca ai scapat…si ca suntem prieteni…oh, nu. Ti-am zis, D., imi zice, zambind la oamenii care trec pe langa noi, sunt o versiune imbunatatita a fratelui meu. Ai noroc ca nu-ti frang gatul asta acum, spune, punandu-mi mana pe gat, dar nu o fac…doar pentru ca…from time to time, I need some help. Si tu, dintre toti, stii sa-ti faci treaba cum trebuie. Sa duci o misiune pana la bun sfarsit, indiferent despre ce e vorba. La urma urmei, tu m-ai ajutat sa i-o fac Diavolului…Stii, cu amandoi viata e un Iad, dar cu mine e un Iad…aparte.

Iad.aparte.

Iad.aparte.

acum inteleg de ce-l vedeam peste tot pe “Inger”…toata ironia…sentimentele, crima…

Iad.aparte.

Iad.aparte.

Sunt cuvintele pe care le repet, dupa ce Michael se distanteaza de mine si coboara la Joshua, atragandu-i atentia, ca sora lui il asteapta sus, la balcon…

ni se intersecteaza privirile. si-i vad incantarea din privire. Joshua vrea sa-si cunoasca sora…his beloved sis’.

Insa mie, tot ce imi trece prin minte

Chiar tot ce imi trece prin minte

sunt…

vorbele Diavolului la moartea lui Rick.

Cu cat esti mai sus, cu atat pici mai greu…

Si de data asta, oricate scari vei urca Joshua…esti victima sigura.

TO BE CONTINUED

Cartea 1 Part 2: http://halucinatiebucuresteana.blogspot.ro/2013/09/hb-halucinatie-bucuresteana-cartea-1_5.html

Cartea 4 Part 10: http://halucinatiebucuresteana.blogspot.ro/2013/10/hb-halucinatie-bucuresteana-cartea-4_3357.html

Photo taken from Facebook, page: Bucuresti Optimist
Link: https://www.facebook.com/BucurestiOptimist/photos/pb.406005682750299.-2207520000.1417344427./988629907821204/?type=1&theater