HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 14

Motto: “I hate the Universe, because it create you.” (Jedi Mind Tricks- Nada cambia)

5. 10. 2011

Max:

“Sunt absent. Nu pot sa trec peste ce a fost. M-am desparit de D. Nu merita. Am lasat-o sa plece. M-am angajat la firma lui unchiu-miu si am rupt orice legatura cu Alex. O sa fiu pe cont propriu.

Am lasat-o sa plece pentru ca o  iubesc prea mult.”

30.03.2013

Miros de fum, whisky si ritm de reggae. Imi tine pantofii rosii cu toc sprijiniti de masa de lemn din fata mea. Stau langa Diavol, imbracata in rochia mea alba, scurta, in localul adolescentei mele din Bucuresti. Nu dau nume.

Eu trag din tigare lasciv, el ia gaturi din sticla de rom. Privesc in jur si vad cat de gol este localul. L-am inchiriat doar pentru noi. Asa am vrut eu. Imi amintesc de Alex si ma intreb cum a ajuns sa zaca chiar Diavolul in corpul lui...

Eu cu Alex am avut o relatie secreta timp de multi ani...el umbla cu altele, eu cu altii, dar intre noi era discretie toatala. Nimeni nu banuia. Nimic. Absolut nimic. Am fost impreuna inca din liceu si pana si dupa. Pana l-am intalnit pe Max...

Eu il aveam in agenda Mami orange, iar el Tata2. Mereu cand mergeam pe undeva vineri sau in week-end, aveam un cod. In jur de ora 3 4, imi dadea  mesaj “Vino acasa.”  Iar eu plecam de la petrecere si mergeam la el. Pana pe la 6 dimineata ne sarutam, ne-o trageam sau mancam, povesteam, ne jucam, facem ce aveam chef. Nimeni nu stia. Tineam telefoanele inchise si ramaneam prinsi in momentul ala.

Aveam regulile noastre. Nu vorbeam de combinatiile noastre, dar ne pretuiam la maxim unul pe celalat. Si nu concepeam ca intr-o zi sa nu ramanem impreuna. Era secretul nostru, adrenalina noastra...Cand imi aducea flori, puneam poza pe Facebook si spuneam ca-s de la tata. Iar el cand primea de la mine cate un cadou, mereu o aduce in discutie pe verisoara lui...

Nimeni nu banuia ca ne stim. Odata, eram in club, eu cu colegii mei, iar el cu baietii aveau masa langa mine. Si toata seara nici macar nu ne-am privit. Ne faceam ca nu ne cunoastem. La un moment dat, tin minte ca m-am dus la baie si el a trecut pe langa mine, dandu-mi un bilet in palma. M-am dus la baie si l-am deschis. I-ai scris ca il iubesc si ca vreau sa i-o tragi in acel moment.

Visam frumos... Acum nu mai visez.

26.10.2011

Max:

“Azi a venit John la mine si mi-a spus ca D.a plecat din Bucuresti. Ca s-a dus dupa Diavol si ca a plecat cu el undeva, prin Europa. Ca s-a intalnit cu tine la aeroport.

Tu, femeie?! Ai plecat cu ala?! Eu ti-am dat libertate si tu ai plecat cu tampitu’ ala?!

Nu cred...tot numele meu l-ai scrijelit atunci pe geam.”

30.03.2013

-         Pune si mie.

Diavolul imi pune rom in pahar. Mi-e pofta.

-         Sa bem pentru vremurile bune, zic si ridic paharul.

Dam noroc si dau pe gat. Arde. E bine. Imi place gustul.

1.11.2011

Max:
 

“Aseara am dat o petrecere nebuna in casa de langa Dorobanti. Mi-am chemat toti prietenii si toate femeile dispuse de distractie. Nu mai stiu ce am facut, am baut ca un porc si  m-am trezit cu 2 in pat, langa mine, goale si cu una in camasa mea  dormind in fotoliu. Splendida imagine, senzatie. Eram mahmur rau.

M-am dat jos din pat, am mers in bucatarie si am dat sa-l sun pe John. Si in loc sa apas la el, am apasat cu o tasta mai sus si am sunat-o…din greseala.

A raspuns. Si cand i-am auzit vocea, instinctiv am vrut sa-i inchid.

-         Max?

…ce voce avea.  Eu mi-am aprins tigarea.

-     Te vreau inapoi, D, i-am zis instinctiv.

-     De ce?

-     Pentru ca pe tine eu te-am pastrat  pentru final. Tu esti aia care vreau sa fie ultima.

Si i-am inchis.”

30.03.2013

Bem in continuare.

-      Alex a murit...tu nu esti el. Stiu asta mult prea bine. Un fel de “Meet Joe Black autentic”.

5.11.2011

Max:

“M-am trezit de dimineata si am gasit-o pe D. langa mine. Am tras cearceaful atingand pielea ei fina si am sarutat-o. Era acolo. Mi-am jurat ca nu o sa o mai insel niciodata, indiferent ce bijuterie trebuia sa mai fur.”

30.03.2013

Diavolul ia o tigare si i-o aprind. Eu mai beau un pahar.

-         O sa scrii si despre asta pe blog?

-         Da.

-        Atunci scrie ca eu sunt si singurul care te cunoaste si care a vazut ca pui sentimente la fel cum scrii. Ce te innebuneste pe tine este sa- ti opresti sentimentele. Sa nu ai un final. Sa simti ca o iei mereu de la capat...sa simti adrenalina noutatea. Nu te impaci deloc bine cu continuarea.Mereu le opresti, mereu le stopezi. Esti dependenta de asta, D.

Sting tigarea si ma ridic. 

-     Ce faci?ma intreaba.

-      Plec. 

.

Ies pe usa, lasandu-l acolo. Fac semn la un taxi, urc si merg spre aparatament. Este aproape dimineata. Ma schimb repede cu blugi si un tricou, pun geaca pe mine, tenesii, iau cele 2 genti sport puse pe pat si cobor. Ferrari-ul l-am vandut, iar banii i-am donat pentru o actiune caritabila. Nu mai aveam nevoie de el. Nu-l mai vreau. Am pastrat si eu o suma decenta, sa-mi ajunga pentru cateva luni. 

Cobor si urc in in noua mea masina, ultimul model de BMW Z4 Roadster. O masina perfecta. Dau drumul la muzica si plec la drum.

Conduc si ma  gandesc la tine, Max…eu chiar te-am omorat. Adica, eu chiar am facut asta. Am omorat un om…si am scapat. Iar nimeni nu stie. Cu exceptia Diavolului. Si nici nu m-ar putea acuza. Am doar un blog unde spun ca am facut asta. It’s all ficiton, baby. Politistii ar crede ca sunt instabila emotional, nebuna sau chiar schizofrenica. God knows.

De abia acum realizez. Ti-am facut-o. Te-ai dus naiba. AI disparut… Mi-ar fi placut sa te torturez, da. Daa. Mi-ar mai fi placut. Sa-ti bag cutitul in intestine, dar nu sa te omor, sa te las sa simti o durere foarte mare. Sa stau pe scaun in fata ta, sa ma uit cum se scurge sangele ala tine, sa vad cum te chinui, cum treci printr-un amalgam de stari, cum nu mai ai pic de forta…sa fumez, sa beau whisky si sa ti fac in ciuda.  Sau sa te ard cu fierul, cu bricheta, cu ce naiba mai gasesc… Sau sa te tai cu un cutit pe unde am eu chef, de cate ori am chef. Sa te las zacand asa in casa, legat de stalpii aia de care m-ai legat tu de atatea ori, timp de cateva zile, de cate zile am eu chef,  sa se scurga sangele din tine…Sa ma fi sunat unchiul tau sau mama ta si sa le zic cu o voce dulce si inocenta ca esti cu mine si ca suntem in vacanta la Brasov…iar ei sa fie fericiti ca in sfarsit te-ai mai linistit si tu, in timp ce eu iti mai provoc o rana.

Vai, ce ganduri frumoase. Ganduri care starnesc placere. Nascute din pur interes, fascinatie, nu revolta si instabilitate emotionala. Dar uite ca totusi nu am facut-o. Nu asa…pentru ca mi-a fost teama ca as fi putut sa dau inapoi. Totusi, te-am iubit. Stii tu cum e cu ura si iubirea. Impreuna dau cel mai puternic sentiment. Naiba, poate ar fi fost prea mult.

Dar o meritai, Max. O meritai cu vaarf si indesat. O meritai pana ai fi ajuns in pragul nebuniei. Pana ti-ai fi bagat tu un cutit in tine, din proprie intitiativa. Iar eu sa stau si sa privesc, fara sa fac nimic. Ce mi-ar fi placut…nici nu ai idee. Ar fi fost un adevarat orgasm. 

Nu mai am timp sa-mi pierd timpul cu asta. Asa ca, dragule, o sa-ti calc pe urme. I wanna have a little fun. Stii ca sunt dependenta de adrenalina.

O sa merg sa fur, sa fac ce stiai tu sa faci cel mai bine si sa-mi gasesc cate un mini Max pe unde merg, cu care sa ma distrez. Si poate…la final, cand o sa ma plictisesc indeajuns… o sa mai simt putina liniste.  Putina, putina de tot.

Doar n-ai vrea sa ma opresc, nu?Sa fim seriosi, cine ar face-o?

Asa ca…o sa va scriu din urmatoarea locatie. Sper sa nu fiu nevoita sa omor pe nimeni.  Diamantele sunt destul de scumpe.

“La fel si tu, D.”, mi-ar spune Max daca ar fi aici.

Dar nu e….

Sunt doar eu , care las in urma cea mai buna halucinatie bucuresteana, ever.

TO BE CONTINUED

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 13

(Scena 88 - Halucinatii)

Multumesc Fotografii de citit 

https://www.facebook.com/fotografiidecitit?fref=photo

Motto: 

“Ce nu ştim despre noi o să ne spună anii.” (Doc ft. Whats App – Ceai) 

"Senzatia e unica,doza de risc e mica, viciul meu implica doar placere si dependenta psihica." (Cheloo- Vicii)

Este 10 30. Este deja tarziu. Trebuie sa ajung la studio, am o petrecere de bun venit pentru noii actori ai noii mele productii. Un muzical. O idee noua, o colaborare cu belgienii. Sper sa le placa in  cluburile noastre.

Nu stiu exact ce rochie sa port, dar cred ca o aleg pe cea cu tinte si niste bocanci cu toc Prada. Sau poate botine simple negre YSL?!

Intru in baie, sa-mi prind parul si sa ma dau cu ruj. Ah, trebuie sa ma spal pe dinti.

Dau drumul la robinet.Iau pasta.si periuta. Atunci observ.Colgate MAX White.

Ma spijin de chiuveta si privesc in gol. ridic privirea si-l vad.In oglinda mea, in spatele meu.

      - Ti-am zis sa-ti traiesti viata? Si tu ce faci?

Ma intorc brusc. Nu mai este acolo. Ma intorc. Este acolo. Prea multa cocaina...

- Max?! tip.
- Stiu, sunt mort draga. Dar in mintea ta, se pare ca inca..nu sunt.

O iau razna, asta e clar. LLI...mai nou, vorbesc cu mortii. Ies din baie si merg in dormitor sa-mi caut plicul. Trebuia sa plec cat mai repede. A fost doar un incident izolat,incerc sa-mi spun. 

- E pe noptiera, imi zice. 

Tresar. Ma intorc si-l vad sezand in fotoliu, langa noptiera unde aveam tabachera si paharul de whisky.

-  Stai linistita, noi astia…plecati, nu ne mai putem bucura de placerile care candva ne tineau in loc.

Ocolesc patul si ma asez ca sa-l privesc. Max...el Este?

-  Am venit sa te vad, D. Cred ca aveai nevoie. Hartiile astea ... poate nu ar fi trebuit sa le citesti vreodata.

Ia teancul de pe noptiera si-l rasfoieste.

-   Dar le-am citit.

Ma priveste si zambeste.

-    Intarzii la prezentare, imi zice.

Ma ridic si iau de pe noptiera tabachera si paharul de whisky, plin pe jumatate.

-    Nu mai merg, ii raspund sec.

Se ridica si el. 

- Planurile mele zac pe toti peretii tai...

Ma intorc si privesc in jur. Intr-adevar, toate planurile lui erau pe peretii mei. Pasim incet spre ele. 

- Uite, asta e din Franta... din iarna lui 2012. Am fost incurcat cu Pierre, in treaba asta. Si asta e din Sierra Leone...din martie. Singapore! Aici a fost multa munca...nu stiam daca o sa ma intorc sa te mai vad.

Imi dau ochii peste cap si-l privesc.

-   Da-le jos, D.

Ies din camera si merg in living. Aprind doar un bec, sa creez o lumina diurna. O atmosfera intima. Ca pentru dialogurile cu mortii.  Imi inchid telefoanele si ma asez pe covorul rosu din centrul sufrageriei. Ma intind si privesc spre tavan. Imi aprind o tigare.

Max e langa mine si amandoi privim spre tavan.

     - Mai tii minte seara aia cand ne plimbam prin Centrul Vechi si ne-am oprit ca ai vazut tu o stea cazatoare.

     - Da, Max. Ti-am zis sa-ti pui o dorinta, iar tu mi-ai zis 

     - ...ca ti-o las tie.

Trag din tigare si nu mai spun nimic.

-    Niciodata nu am stiut ce dorinta ti-ai pus.

-    Nici nu o sa stii.

-    Dar ti-ai pus o dorinta?

-    Taci.

-    Sa tac? Sunt mort, D. Tu m-ai facut sa tac.

Sting tigarea la jumatate in paharul de whisky, dupa ce iau o gura.

-     Ce faci?ma intreaba

-     Ma autoeduc. Invat sa ma las de fumat si de whisky, stopandu-mi portia si stingand tigarea in whisky ca sa fiu nevoita sa arunc tot ce e in pahar.

-      Si cocaina?

-      Datorita ei am halucinatii si te vad acum pe tine.

-      Nu. Ma vezi pentru ca vrei sa ma vezi.

Ma intorc si-l privesc. Pare atat de real...sta intins langa mine si e chiar el. Chiar tu, Max. Incep sa-i povestesc de la studio, cum obisnuiam sa fac de obicei.

- Si uita-ma. Sunt langa tine. Stau cum stateam de obicei. Sii…consum vorbe. De parca ne-am fuma sufletele. Eu iti spun ca nu stiu ce problema am la studio. Sau cu vecinii. Iar tu … Desi ai vrea sa mi-o tragi. Stai. Ma asculti. Imi zici ceva. Intotdeauna ai dreptate.  S-apoi...

Se simt anii. Intre noi. Mereu s-au simtit. Ne urmaresc. Ne bantuie. Ne apropie si ne distanteaza. Timpul ne joaca feste. Mereu imi amintesc de clipele in care ne pierdeam in iubire. Ne pierdeam si uitam de restul. Eu eram cea mai buna partida a lui, iar el era ala care... Apoi disparea. Iar aparea. Disparea. Aparea. Si-o tineam tot asa...

Pana ce moartea ne va fi despartit. Hahahah

-         Stii ce ai tu special, femeie? Faptul ca ai invatat de la mine lucruri, pe care mereu m-am chinuit sa le explic altora, iar tu doar le-ai vazut si le-ai invatat. De aceea, ti-am facut cel mai scump cadou atunci cand am refuzat sa plec cu tine de pe ponton.

-         Si cam care ar fi acela, Max?

-         Libertatea. Faptul ca ai avut curajul sa faci ce gandesti.Ceea ce simti. Faptul ca ai inteles ca nimic nu dureaza pentru totdeauna. Faptul ca-ti traiesti viata. Cu adevarat. Nu-ti pastrezi o viata controlata, facand lucruri care sa arate bine in exterior, pentru a fugi de teama de a pierde tot. Ai o viata in care faci ce vrei si-ti asumi orice risc. 

Intorc capul spre el.

-         Poate doar ca te-am omorat…dar in suflet meu, tot viu esti.

-         Poate ca nu m-ai omorat, D. Poate ca sunt chiar aici si tu traiesti doar o halucinatie.

-         Sau poate ca tu esti o halucinatie si eu chiar te-am omorat.

Tac. Inchid ochii si-mi amintesc momente bune cu mine si el. Cu tine, Max... Deschid ochii. Nu mai este langa mine.

Ma ridic si merg la bucatarie. Las paharul de whisky in chiuveta si merg in hol sa ma incalt. Raman cu botinele YSL.

Cand urc in masina, imi verific telefonul. Petrecerea deja incepuse si eram asteptata. 

Cobor din apartament.Urc in masina parcata pe strazile mizerabile ale Bucurestiului.Demarez. Incerc sa nu ma grabesc, pentru ca nu sunt atat de entuziasmata sa discut despre noul meu film. Un film nou pentru ei, un ultim film pentru mine.

In seara aceasta, vreau sa-mi anunt retragerea. Vreau sa vand studioul. Sa risc totul. Sa fac ce simt. De ce? Imaginatia mea in ceea ce priveste lumea filmului a murit. Iar in meseria asta, cand iti moare imaginatia, trebuie sa te retragi.

De ar fi fost asa simplu si cu dragostea…ar fi o lume mult plina de luciditate.

Sa ne retragem toti cand ne mor sentimentele si sa o luam de la capat. Just like that.

Stop cadru.

(Modificari : Mai pune-l pe Max sa mai apara odata cand coboara ea din masina si sa o sarute. Iar ea, in timp ce urca scarile spre intrarea in club, sa zica ca asta a fost sarutul mortii inainte de noua ei viata. Sau ceva de genul. Sa para trista. Dar hotarata. Si sa zambeasca. Neaparat sa zambeasca. )

TO BE CONTINUED

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 12

Motto: “My name is D.(ita), I'll be your mistress tonight
I'd like to put you in a trance

If I take from behind
Put myself into your mind
When you least expect it
Will you try and reject it”

(Madonna – Erotica )

20. 09. 2011

Cand m-am intalnit cu arhitectul astazi si m-a intrebat daca-mi plac modificarile pe care le-a facut saptamana trecuta, i-am zambit.

Mi te aminteam cum ma asteptasei aseara pe pat, legata in catuse de cei doi stalpi de perete din centrul dormitorului casei aleia de pe Dorobanti.

Legata. La ochi, de maini. Inapta sa vezi ceva, femeie.

I-am spus ca pot sa ma concentrez mult mai bine la tot ceea ce fac. Oglinzile care le-a pus pe fiecare perete din camera, pe tavan ma ajutau sa observ fiecare detaliu, fiecare bucata, textura, infatisare, expresie a … tablourilor pe care le faceam in timpul liber.

Tablouri cu orgasmele tale…

Covorul era dintr-un material de matase visiniu. I-am explicat o intreaga teorie inventata pe moment, cum pentru artisti, visiniul este o culoare care stimuleaza excelent imaginatia atunci cand pictam.

Placerea…

Erai pedepsita…

Te vroiam numai in corsete de piele si mereu disponibila.

Niu-mi iesise schema saptamana trecuta si pierdusem cateva milioane bune.

Iar tu erai distractia mea. Linistea mea. Escapada mea. Iubirea mea.

 "Miros de ylang-ylang. Scurs pe mine..

 Uleiul cu care-mi faceai masaj, dupa ce imi cauzai rani…

Gheata. Pe spate, pe sira spinarii. In mine.

Nu puteam sa vad nimic. Eram legata. De ochi, de maini si zaceam intinsa in pat. Cearceafurile de matase cele mai  placute la atingere…

Stiu ca tresaream numai cand iti simteam cea mai mica atingere. Te schimbasei. Erai mult mai atent si calculat cand ne-o trageam. Imi induceai frica…ceea ce-mi dadea fiori.  Si ma facea sa mi te supun…ceva ce nu mai facusem niciodata. Dar aveai ceva, ceva in tine, mult mai agresiv. . Parca stiai tot ce urmeaza sa-mi faci. Si aveai o satisfactie morbida sa ma chinui ca sa obtin placerea. Asta-ti dadea un aer sexy. Iar mie o durere in suflet, combinata cu orgasme. Puternica traire. Dragoste sub alte forme.”

8.10.2011

Am vrut sa ma revansez fata de tine...Iti facusem cam multe in ultima vreme, iar tu nu facusei decat sa fii acolo pentru mine. Nu-s atat de insensibil precum par. Imi dau seama si eu de niste lucruri uneori.

Erai garantia mea, asigurarea mea. Nu plecai niciodata de acolo. Ma iubeai la fel de mult ca in prima zi.

Facusem banii buni cu ultimele bijuterii. Eram multumit. Chiar pastrasem si noi ceva. Alex, Diavolul, naiba sa-l ia avea multe intrari, la multa lume. Asta ma lasa sa fac ceea ce vreau.

Si femeile. Erau partea cea mai buna. Sa furi, sa futi, sa furi, sa futi…

De aia am vrut sa-ti pregatesc o surpriza. Ma mai calmasem. 

“In seara aia, am realizat cat de mult ma schimbasem. Ma schimbasei. M-ai chemat la tine si m-ai rugat sa nu pun pe mine niciun corset…in dormitor, acoperisei oglinzile de pe pereti cu cearceafuri, mai putin cea de pe tavan. Ma asteptai in pat, imbracat; nu intelegeam. Ce vroiai?

Am venit sa te sarut si cand am intentionat sa ma urc pe tine, m-ai oprit. Ai continuat sa ma saruti si de-abia ma atingeai pe spate. M-ai sarutat pe gat si apoi mi-ai soptit in ureche.

<<Vreau sa ma revansez. Hai sa facem dragoste.>>

A fost stranie senzatia. Mi s-a stopat golul din stomac. Credeam ca glumesti. Dar te-ai lasat peste mine pe pat si inceput sa ma saruti incet pe gat, pe sani.

N-am putut. Nu stiu daca o sa pot vreodata asa. M-am smucit de pe pat si m-am ridicat. Eram nervoasa. Tu te uitai…si erai destul de socat.

<<Sa nu mai faci niciodata asta!>>

Stiu ca am urlat. Tu ma priveai, uimit. Haha, acum cand imi amintesc e amuzant. Dar tot nu as putea sa o fac. Si nici tu. Plus ca, erai patetic. Tu, eu, dragoste? Hai, Max serios, lasa-te. Aia era  o intentie ieftina…mult prea ieftina, iar eu nu eram de vanzare.

Ma rog, acum chiar te-ai lasat. Nu mai esti…

Am smuls cearceafurile de pe oglinzi si am iesit din camera. Mi-a luat cateva zile sa pot sa trec peste tupeul tau.”

11.08.2011

Daca citesti foile astea vreodata, vreau sa-ti zic ca eu nu pot sa scriu despre ziua asta. Nu pot sa uit ce-am vazut. Nu pot sa iert ce-am facut. Nu pot sa inteleg ce a fost. Pur si simplu, sunt blocat.

De aia vreau sa-mi sterg amintirea aia si sa consider ca nu s-a intamplat niciodata. Pentru ca, mi-e frica, ca daca o constientizez, o sa plec departe, departe de tot, iar tu nu o sa mai scrii povesti despre mine.

“Lasule.

Nici eu nu stiu daca pot sa scriu despre ziua aia. Pentru ca si eu mi-am sters-o din cap…Dar o sa scriu. Spre deosebire de tine, eu stiu sa accept ceea ce a fost. Sa nu fug de mine.

Nu pot sa-mi dau seama daca a fost cel mai groaznic lucru care mi s-a intamplat sau a fost cel mai indecent, excentri si nebun moment din viata mea de pana atunci.

Aveai probleme. Iar. Intrasei cu Diavolul intr-o combinatie dubioasa. Cu un arab, din cate-mi amintesc. Venise in Romania sa faca afaceri cu bijuterii, iar voi v-ati gandit sa-l trageti pe sfoara…Nu mai era nimic la fel. Aveai alte preocupari acum.

Niciunul dintre voi nu a putut sa se atinga de femeia lui. Ii era fidela, iar el nu lasa pe nimeni sa se atinga de ea. Stia sa pretuiasca ceea ce are. Sa iubeasca. Spre deosebire de tine, Max…

Deci, vroiati sa furati de la el, el sa nu se prinda si sa scapati cu viata. Detinea o colectie impresionante de cristaluri adusa tocmai din Maroc, care apoi vanduta pe piata neagra v-ar fi adus o gramada de bani. Stiu ca vroiati sa o furati. Dar nu aveati acces in casa lui. Asa ca petreceati din ce in ce mai mult timp cu el, sperand ca poate poate, incet incet, veti obtine acces in casa lui.

Si l-ati obtinut. In acea seara, te-a invitat la el. Ne-a invitat la el.

- Imbraca-te, mi-ai zis. Diseara mergi undeva cu mine. Pune ceva frumos pe tine.

Mi-am luat rochia mea rosie scurta, pe gat Dolce&Gabanna, cu pantofii negri YSL si mi-am prins parul in coada sus. Iar la mana am purtat o bratara de rubine furata, pe care mi-o facusei cadou de ziua mea, in vara.

Cand am intrat in casa omului si am vazut in ce lux traia, m-am gandit sa-i propun sa ne lase sa filmam pentru studio. Stiam ca asta te-ar fi facut sa ai acces imediat la casa lui, dar niciodata nu ma amestecai in afacerile tale, pentru ca stiai ca in secunda in care urma sa faci asta, te-as fi parasit, fara sa pot sa te iert vreodata.

Era destul de multa securitate. 4 bodyguarzi afara la usa de la intrare, inca 4 inauntru la usa de la intrare . Avea multe lucruri prin seif, cu siguranta. Cate un bodyguard la fiecare intrare, iar curtea era plina de garzi de corp. Cred ca avea propria lui firma de securitate.

El ne astepta la masa din living cu Diavolul…(nu mai era Alex demult). Am avut un soc. Pana atunci, nu stiam ca tu cu el sunteti…prieteni?!

S-au ridicat amandoi cand am ajuns in dreptul mesei. Tu m-ai prezentat seicului. Mi-a zambit. I-a placut ce vedea.

A deschis o sticla de sampanie si ne-a servit pe toti. Dom Perignon 1966. Am retinut anul, pentru ca am privit toata seara eticheta aceea, ca sa pot sa-mi stapanesc gandurile. Stateam la masa cu tine, cu Diavolul si cu un seic, care cel mai probabil e partenerul vostru de afaceri.

Am jucat poker. Ati jucat poker. Eu eram acolo doar pentru noroc, ca sa te citez din tine, Max.

Pana cand seicul a rupt tacerea.

- Am auzit ca ai sentimente puternice pentru femeia ta.

Am tresarit. Amandoi. L-ai privit si nu ai spus nimic. Te enervasei. Eu ma uitam la Diavol. care evident, nu schita nimic.

- Cred ca intelegi asta mai bine, avand in vedere ca aveti o nevasta, ai zis, diplomat.
- Sa stii ca eu chiar inteleg ideea asta foarte bine. Nu mi-as da femeia pentru nicio alta din lumea asta. E a mea si numai a mea.
- La fel consider si eu, ai spus.

Mincionosule. Am vrut sa scutur fata de masa cu tot ce era pe ea. Dar m-am abtinut. Nu stiam ce se intampla si nu vroiam sa te vad decapitat in fata mea.

- Vezi, Max, in el, a zis aratand spre Diavol. Am incredere. Il stiu de mic. Stiu ce soi e. Stiu ce face. Stiu ce putere are. Dar despre tine…nu stiu nimic. El are incredere in tine, dar eu nu pot sa am. Trebuie sa mi-o castigi.

Era grav. Stiam ca urma sa se intampla ceva foarte grav.

- Asa ca ti-am pregatit o surpriza.

Te uitai la el si nu schitai nimic. Dar stiu ca gandul tau…era criminal.

Seicul s-a ridicat de la masa si a luat-o spre living. Ne-am ridicat si am mers dupa el. Am mers pe un hol, iar in capat era o usa. Seicul a deschis-o si ne-a poftit sa intram. In camera era doar un fotoliu si doi body-guarzi de-ai lui. Peretele din fata usii era acoperit cu o perdea neagra.

- Max, te rog, ia loc, i-a spus seicul.

Max s-a uitat la Diavol si apoi s-a asezat.

- Stai comfortabil?
- Da, ai zis, ferm.
- Bun. Asta e foarte bine, Max. Pentru ca urmeaza sa vezi ceva. Abdul si Hassan vor fi compania ta. Ei sunt oameni mei de incredere. Nu te vor parasi niciun moment.

Abdul si Hassan stateau de o parte si de alta a fotoliului. Amandoi au scos pistoalele si le-au indreptat spre capul lui Max. Am tresarit.  

- Din pacate, ei nu vor putea sa urmareasca ceea ce se intampla, ei se vor uita numai la tine.

Seicul s-a apropiat si a tras perdeaua. Era o oglinda. Un geam oglinda. Perete fals. Ca la salile de interogatoriu. Si se vedea ce era in camera de dincolo. Un baldachin. Mare si rosu.

- Aici vin eu si ma relaxez, privind cum femeile se masturbeaza pentru mine sau fac sex intre ele. Ti-am zis ca sunt fidel. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa ma simt bine, in acelasi timp, a continuat seicul sa-i explice lui Max.
- Nu inteleg, ai zis.
- E simplu, Max. Astazi vei asista cum el, a spus, introcandu-se spre Diavol, i-o va pune femeii tale in fata ta.

Am inghetat.

- Stiu ca nu prea le ai tu cu fidelitatea. Asa ca nu va fi o problema. Dar vreau sa vezi cum e cand femeia ta iti face asta. Nu-mi plac barbatii infideli. Nu am incredere sa fac afaceri cu ei. Asa ca trebuie sa-ti testez taria. De a te supune in fata poruncilor mele.

Seicul a zambit si a venit spre mine.

- Scumpo, ai grija, sa para cat mai real. O sa urmaresc totul pe camera din birou. Iar daca nu-mi place ceva, el moare.

Apoi ne-a condus spre dormitor. Cand am intrat si am vazut cum ma priveai, stiam ca daca o sa supravietuiesti noptii asteia, eu nu voi mai supravietuii urmatoarelor. Ma uitam la Diavol si el la mine. Era satisfacut.

- Te urasc, i-am spus, in sictir.

Diavolul m-a luat si m-a sarutat. A trebuit sa-mi intru in rol. Cumva. Am vazut camera. Seicul ma privea si el…asa ca am oprit gandurile in capul meu. M-am gandit ca este Alex acolo, nu Diavolul...M-am prins in moment.  M-am daruit cu totul si am facut tot ce stiam sa fac cel mai bine.

Am inceput cu un preliudiu, apoi i-am facut eu oral, el mie, iar eu lui..apoi am inceput sa ne-o tragem.Venea instinctiv...Am consumat multe emotii atunci. Senzatia de a fi privita, senzatia de a fi privita de tine, ura pe care o aveam pentru tine, ura care o aveam pentru cand ti-o trageai cu altele, ura pentru furat, ura pentru ca ma schimbasei, ura pentru ca nu mai puteam sa am sentimente.

Am fortat limita. L-am lasat pe Diavol sa ma lipeasca de geam, in timp ce mi-o tragea pe la spate. Gemeam si rasuflam, aburind oglinda. Cand am avut ultimul orgasm, am urlat, iar Diavolul a ras asa de satisfacut, incat am uitat pentru cateva momente, ca tu ne privesti.

Nu aburisem geamul ala aiurea. Nu vroiam sa ma vezi…cand imi oferea altul orgasm. Diavolul mai ales…

Ramasesem in el si el in mine. Stateam lipita de geam si nu mai puteam sa ma misc.

Am ridicat doar mana si am scris cu degetul, incet, pe geamul aburind:

<< M a x …>>

Ti-am vazut privirea prin litere. Aveai lacrimi in ochi.

Asta a fost ultimul lucru pe care l-am vazut inainte ca Hassan sa traga cortina si sa traga intre noi doi perdeaua si cu ea...cea mai neagra amintire a noastra.”

TO BE CONTINUED

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 11

Motto: ""It makes no difference to me what a man does for a living." (Don Corleone, Godfather)

Lumina, caldura, mirosuri placute, oceanul curat si o briza frumoasa…ah si sa nu uit trabucuri de cea mai buna calitate…Cancun. Locul unde toti viseaza sa ajunga si in acelasi timp locul pe care eu ma grabeam sa-l parasesc. Nimic personal, doar ca mi-am permis sa-mi iau un suvenir ce s-ar putea sa lipseasca locului.

Am ajuns acum trei zile in Cancun sa caut mituri si legende scornite de mintea bolnava a lui Alex... o bratara a reginei Isabela a Spaniei care era disparuta de mai mult de 5 secole primita cadou din aurul Lumii Noi. O fabulatie, ziceam eu, a prietenului tau minunat. Asta nu cauta decat obiecte dubioase pe care le vindea unor oameni mai dubiosi...ce hot mai era atunci?

Evident, nu aveam habar de unde sa incep si geniul nu s-a grabit sa-mi dea vreun detaliu in afara de faptul ca citez “bratara se afla in oras pentru 3 zile dupa care o pierdem definitiv“. 

Superb…nu acul in carul cu fan, mai degraba acul in carul cu ace. Nu numai ca paradisul asta era plin cu bijuterii, dar piata neagra era plina cu bijuterii false ce se vroiau a fi artefacte nepretuite. Un fel de Piata Obor pentru pustanii care se cred Indiana Jones...nu baietii mei cu care am lucrat acum cativa ani.

Habar nu aveam de ce dracu’ ma bagasem in afacerea asta, dar tind sa cred ca gandul de a sta pe o plaja plina cu femei superbe a ajuta in mare masura decizia…ce pot sa zic, o-i fi fost tu frumoasa, dar nu erai singura femeie frumoasa...nu te enerva.

M-au cazat la 5 stele...Nu era chiar Hilton-ul din Bucuresti, dar era pe aproape. Mi-am adaptat tinuta vestimentara peisajului si m-am indreptat spre locul care stiam ca era cel mai bun punct de pornire, nu stiu ce club latin aka locul de joaca a baietilor ce aveau bani...Banii pe care i-am platit sa pot intra ar fi putut hrani o familie din Mexic pentru o luna, dar nu-mi pasa…aveam treaba. Imi iau un pahar de whisky de complezenta, ma uit in jur, analizez lumea...ma simteam ca in barurile alea ieftine de la noi, mai exact bodegile in care umbla fel de fel de interlopi...

La bar atmosfera era animata, un barman facea spectacol cu flacarile, cateva fete putin cam ametite isi cautau ceva companie si desigur niste malaci care le cautau pe domnisoarele ametite…nimic iesit din comun sau care sa ma ajute.

Ma pregateam sa plec cand ceva mi-a captat atentia. Am vazut un tip un pic cam prea bine imbracat pana si pentru locul in care ne aflam, care statea de vorba cu o domnisoara la fel de prezentabila undeva pe la 19-20 de ani. El pleaca si ea ramanea in continuare in separeu inconjurata de vreo 5 mexicane...Ah, viata.

M-am apropiat de separeu lipsit de inhibitii, cu stilul meu, ala care-ti place tie atat de mult, inainte ca primul smardoi sa imi bolboroseasca intr-o engleza infecta ca domnisoara Catalina nu primeste vizitatori. I-am repliat cu un genunchi bine plasat intre picioare si mi-am creeat o intrare frumoasa in timp ce amicul meu incerca sa-si gaseasca ce a mai ramas din barbatie si probabil din demnitate. 

S-a creat agitatie…urasc complicatile. Ori ca sunt amicii mei de prin Bucuresti ori ca sunt amigos de prin Mex, toti fac la fel cand venea vorba de femeia lor...se uitau ca imbecilii unii la altii, fara sa fi facut ceva. Inainte sa-si gaseasca ceea e prietenul lor a pierdut, domnisoara Catalina razand i-a trimis la plimbare.

Catalina...nume pretios. Nu-mi placea. Discutia pe care am purtat-o cu ea in engleza semana cu un scenariu pe care tu femeie, ai fi putut sa-l bagi intr-un film de-al tau. Ea nu vroia, eu insistam, ea radea si pana la urma tot la mine in camera de hotel a ajuns...deasupra. Urla in spaniola tampenii pe care nu le-am auzit nici macar in telenovele...Stiu, sunt un nemernic ca scriu si despre asta, dar tu tot ma iubesti...

Dupa ce i-am tras-o, am trecut direct la afaceri. Am tras-o pe domnisoara putin de limba…in mai multe feluri ce-i drept, dar in cel verbal am aflat ca era fata unui traficant de arme mexican si ca se afla aici, fiindca tatal ei avea afaceri de facut. I-am povesti de mine si de tata...sa para veridic. Am ramas putin surprins de faptul ca nu ascundea cine este sau ce face taica-su…nu de proasta, mai degraba din prea multa siguranta. Nu-mi inspira incredere.

Cand m-am trezit, era deja plecata. Nu si numarul ei. Fusese deja fata, urmase bratara.  Coincidentele nu exista.

Am mers iar la barul de aseara si l-am intrebat pe barman daca stie unde pot sa o gasesc. S-a cam uitat ciudat la mine, dar dupa ce i-am aratat cateva bancnote de 100, ne-am imprietenit. Am gasit repede complexul inchiriat de tatal ei. Intrare pazita, multi bodyguarzi, camere de filmat…nu-mi placea.

In noaptea aceea, am hotarat sa o fac. Nu mai avem chef sa astept. Zidul a fost usor de escaladat, paza a fost usor de evitat, fiindca in intuneric costumul meu special nu poate fi detectat de ochiul uman. Camerele de filmat aveau unghiuri moarte cat sa se ascunda vreo 2-3 ca mine in ele si desigur intrarea nu avea nici un fel de cod, erau doar niste nenorocite de usi incuiate...clasic. 

Am urcat la etaj, cautandu-i dormitorul. Nu mi-a luat mult sa-l gasesc, am recunoscut parfumul...femeile. I-am rascolit sertarele, dar bratara si frustrarea mea era ca nu gaseam nimic nicaieri. Apoi m-am gandit la tine si pe unde-ti arunci tu toate cadourile astea de la mine...

Deja ma gandeam ca m-am riscat ca un prost degeaba cand am zarit o umbra aruncata de perete..zid fals. Nu degeaba am ochiul format. Cu rabdare, i-am gasit deschiderea si acolo m-am blocat. Seiful ala era ca scos din Star Trek... Luminite peste luminite si butoane toate pe langa un display LED cu touchscreen care avea si o tematica pe el…

Ma simteam ca intr-un film prost, cautand butonul de Youtube... Poate gaseam naibii cum sa deschid dracia aia, dar din fericire pentru mine cele mai sofisticate aparate sunt si cele mai usor de deschis... Priza eram un condensator special pentru situatiile de genul aveam si in 2 minute l-am prajit cu curent electric pana cand a luat reset. Parola prin resetare avea sa fie 0000 asa ca l-am deschis si am gasit premiul inauntru. Nu arata deloc ca bratarile pe care le-am tot furat... S-a degradat dupa atatea sute de ani de plimbari prin mainile tuturor dubiosilor cu bani. Sau alti hoti de-astia ca mine, care vroiau sa fure...Am luat-o si am plecat. Iesirea nu a fost o problema si nici drumul inapoi spre hotel…au trecut repede si fara niciun incident. 

Acum savurez un pahar de whisky si scriu paginile astea... cat inca am amintirile proaspete. Si sper sa nu fii nevoita sa citesti hartiile astea intr-o zi. N-ar avea rost...ma ajuta pe mine doar sa ma linistesc, singur, in pustietatea asta. 

Imi lipseste noaptea aia din Amsterdam...aia, cand ni se rupea de bani. Cand mi se rupea de bani...

Dar da-le naiba de sentimente. Nu ar mai trebui sa le simt. Uneori, banii conteaza mai mult decat dragostea. Acum, banii conteaza mai mult decat dragostea.

TO BE CONTINUED

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 10

Motto:  "Nu fac nimic remarcabil, dar ceea ce fac este esential." (Ernesto Che Guevara- Jurnalul Bolivian)

Nu-mi venea sa cred ca iesise totul exact cum am planuit.. Inca mai tremur...da’ tremur de fericire, caci dupa atata timp, in sfarsit, ce mi-am dorit s-a adeverit... Primul meu furt, furt real. Nu bratari luate de prin club de la nu stiu ce tipe...Acum chiar pot sa afirm ca nu mai depind de tata...In sfarsit, am banii mei. Fac banii mei.

As vrea sa-ti spun ca totul s-a intamplat pentru tine femeie…dar n-a fost asa. Doar ca nu pot sa scap de tine nicaieri….si unele lucruri pe care le fac sunt si pentru tine.

Acum vreo saptamana, l-am chemat la mine pe viitorul meu partener de afaceri, individul ala cu care ai ars-o tu prin liceu, Alex, care mi-a spus ca “Sunt incantat sa colaboram. L-am invitat sa ia loc, la masa in sufragerie, pe canapeaua unde ne-am tras-o noi noaptea trecuta si l-am servit cu un coniac. Courvoisier, din 2006. Nu l-am intrebat daca a tras ceva sau nu inainte sa vina, l-am lasat sa vorbeasca. Nu ar fi primul nebun de care dau...

La inceput, am zis ca-si bate joc de mine si vroiam  sa-l intreb daca ma ia la misto sau ma ia la misto, dar el vorbea si se uita fix in ochii mei, fara sa schiteze niciun fel de gest pe care sa-l pot citi. Asa ca dupa cateva minute, l-am intrerupt de dragul amuzamentului, spunandu-i: “Si...cam ce ai vrea sa fur? “

El se uita la mine si nu spunea nimic...acum ma analiza. Ma tot gandeam daca e vreo capcana, daca e trimis special de cineva, daca chiar vorbeste serios. Am evitat sa ma intreb ce ai vazut tu la asta, femeie, asa ca l-am lasat sa vorbeasca, fara sa-l mai intrerup...Mi-a spus calm ca vrea sa fur nu stiu ce cruce de aur bizantina din Mitropolie, care e expusa doar pentru zile si ca acum e momentul potrivit sa actionam.

L-am intrebat de ce. De ce eu, de ce crucea. Imi spune ca e cineva, un arab influent caruia i-ar face placere sa lucrez pentru el. Sa lucram pentru el. Cica a auzit de mine. Ii explic ca nu am incredere si-i spuna sa iasa afara. Eu nu fur.  

Incepe sa rada si scoate un stick.  Ia laptop-ul meu de pe masa si incepe sa-mi arate schitele cladirii, turele paznicilor, codurile de la sistemul de securitate, unghiurile camerelor…Imi spune ca stie ca sunt un profesionist si stie ca voi duce bine treaba la bun sfarsit. Nu mi-a placut niciodata “periatul”, dar propunerea incepe sa-mi placa, desi instinctul imi spune ca n-ar trebui sa am incredere in el. Bine, instinctul mi-a spus si sa te parasesc de atatea ori, inainte sa incep sa te iubesc...N-am spus decat “O facem” si asa a ramas. Dar nu dupa ce aveam sa-i verific povestea...daca tot aveam sa ma apuc de treaba, macar sa o fac asa cum trebuie.

I-am intrebat pe baietii mei despre el, m-am interesat in stanga, in dreapta, politist nu era, agent nu era, un fel de afacerist imi spuneau unii...desi in fata mea era doar un tip cam prea tanar sa aiba ambitii asa de mari…parea suspect, dar am lasat-o moarta. Pana la urma urmei, eu am vrut sa fur cu el.

Peste doua zile, in jur de ora 23.00, eram pregatit sa ma intalnesc cu la 1km distanta de Mitropolie, imbracat cu echipamentul pe care el l-a pus la dispozitie…omul isi stia bine domeniul, a adus exact uneltele necesare, toate foarte scumpe, foarte performante, facute pe comanda…de unde dracu’ a avut asta bani sa sa scoata jucariile astea nu stiu, dar parca asa i se mai verifica din povestea ca lucra pentru un arab, pentru care acum se pare ca lucram si eu...

Intrarea in Mitropolie a fost usoara, codurile s-au potrivit. Norocul nostru. El s-a dus si a dezactivat sistemul de securitate, mie imi ramanea sa fur crucea din vitrina in care era expusa fara sa fiu vazut sau auzit de nimeni si sa o inlocuiesc cu falsul pe care l-a facut…tipul era destul de bun…s-a gandit la absolut toate.

Geamul nici nu a fost nevoie sa-l tai fiindca avea cifru electronic la care baiatul avea parola asa ca nu a durat decat vreo 2 minute pana cand am ajuns, am furat si am plecat. Simplitatea actiunii a fost absolut perfect…cine dracu’ era asta si de ce nu mi-ai zis niciodata de el? Acum incep sa inteleg de ce ai umblat tu cu el, desi nu pare tocmai genul tau...

Am iesit din Mitropolie, am urcat in masina ascunsa dupa niste copaci si ne-am oprit abia cand eram in siguranta intr-un apartament inchiriat de el, la jumatate de ora distanta. N-am vorbit pe drum. Eu ma gandeam la bani, el cred ca se gandea la bani. 

Cand am intrat in apartamentul lui si m-a servit cu o bere, m-am simtit exact ca intr-un film prost pe care PRO TV-ul il difuzeaza dupa ora 22.00. Iar apoi mi-am amintit de primul tau numar la masina, de pe vremea cand umblai cu el. Un PTV autentic. Un Pro TV...sau un Porn TV. Dar sa lasam detaliile astea in trecut...

In sfarsit am facut ceea ce-mi placea, cu cineva care-mi displacea, dar asa se fac afacerile bune. Niciodata pentru bani, niciodata pentru cei dragi. Doar pentru tine si persoana ta. Insa totusi, era ceva suspect...simplitatea actiunii si precizia ma obsedeau…

Alex doar mi-a cerut crucea…fara sa-i pun intrebari (nu aveam chef si de un schimb ieftin de replici ca in filmele de la Pro TV) i-am dat-o. Mi-a zambit si mi-a aruncat un teanc urias de bancnote de 500 de euro. “ Partea ta “ mi-a spus. 

Inca aud cuvintele alea...partea mea. A mea. A mea, cum nu erai nici tu, cum nu era nici tata. Cred ca a fost unul dintre putinele momente cand m-am controlat si nu am lasat orgoliul sa fie mai presus decat ambitia mea...ma tot gandeam cum ar fi fost sa fac un drum rapid pana la Constanta si sa-i arunc lui tata toti banii astia in nas. Bani care odata, in situatiile critice prin care am trecut, ar fi contat atat de mult...

N-am apucat sa-i spun ceva, fiindca mi-a luat-o el inainte, spunandu-mi pe un ton mai serios si mai rece decat credeam ca era capabil sa foloseasca unul ca el, ca vrea sa colaboram in continuare. Dar bineinteles...N-am ezitat si am batut palma cu Alex…eu furam si el se ocupa cu planurile si vanzarea obiectelor. Combinatia perfecta.

Totusi, inca nu-mi venea sa cred ca am reusit sa furam fara sa ma trezesc cu vreun glont in spate sau cu cine stie ce naiba, pana cand nu te-am vazut zambind din nou...Ma tot sunai in disperare de cateva zile, caci nu stiai ce e cu mine, de ce nu-ti mai raspuns de cateva zile, iar eu nu mai aveam chef sa ma cert cu tine. Asa ca am acceptat sa vin pana la tine sa bem din vinul ala pe care ti l-a facut cadou nu stiu ce colega...

Habar nu aveai tu ce am facut eu cu o seara inainte, dar te lasam sa vorbesti despre tot ceea ce vroiai, in timp ce eu savuram paharul acela de vin...Un vin bun, insa nu la fel de bun ca si coniacul meu...si tu vorbeai si eu taceam...si ar vorbeai si iar taceam si chiar creadeai ca te-ascultam...cand eu ma gandeam numai la faptul ca aseara am dat o spargere de 100.000 de euro. 100.000 de euro. Iar nimeni, nici macar tu, nu-mi puteai oferi o senzatia pe care numai ce o traisem.

Asa ca am tacut si n-am spus nimic legat de ceea ce as fi vrut sa-ti povestesc. Ti-am luat o tigara din pachet si am aprins-o, incepand sa vorbesc cu tine. Oricum nu puteai intelege...nu aveai ce intelege. De ce naiba ai intelege...

Poate ca si pentru tine o faceam...Poate ca si pentru tine erau o parte din banii astia…dar senzatia si furtul... erau numai pentru mine.

Iar asta este cu siguranta primul gandul cu care ma trezesc in fiecare dimineata. Si ultimul gand cu care ma culc.

TO BE CONTINUED