HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 13

(Scena 88 - Halucinatii)

Multumesc Fotografii de citit 

https://www.facebook.com/fotografiidecitit?fref=photo

Motto: 

“Ce nu ştim despre noi o să ne spună anii.” (Doc ft. Whats App – Ceai) 

"Senzatia e unica,doza de risc e mica, viciul meu implica doar placere si dependenta psihica." (Cheloo- Vicii)

Este 10 30. Este deja tarziu. Trebuie sa ajung la studio, am o petrecere de bun venit pentru noii actori ai noii mele productii. Un muzical. O idee noua, o colaborare cu belgienii. Sper sa le placa in  cluburile noastre.

Nu stiu exact ce rochie sa port, dar cred ca o aleg pe cea cu tinte si niste bocanci cu toc Prada. Sau poate botine simple negre YSL?!

Intru in baie, sa-mi prind parul si sa ma dau cu ruj. Ah, trebuie sa ma spal pe dinti.

Dau drumul la robinet.Iau pasta.si periuta. Atunci observ.Colgate MAX White.

Ma spijin de chiuveta si privesc in gol. ridic privirea si-l vad.In oglinda mea, in spatele meu.

      - Ti-am zis sa-ti traiesti viata? Si tu ce faci?

Ma intorc brusc. Nu mai este acolo. Ma intorc. Este acolo. Prea multa cocaina...

- Max?! tip.
- Stiu, sunt mort draga. Dar in mintea ta, se pare ca inca..nu sunt.

O iau razna, asta e clar. LLI...mai nou, vorbesc cu mortii. Ies din baie si merg in dormitor sa-mi caut plicul. Trebuia sa plec cat mai repede. A fost doar un incident izolat,incerc sa-mi spun. 

- E pe noptiera, imi zice. 

Tresar. Ma intorc si-l vad sezand in fotoliu, langa noptiera unde aveam tabachera si paharul de whisky.

-  Stai linistita, noi astia…plecati, nu ne mai putem bucura de placerile care candva ne tineau in loc.

Ocolesc patul si ma asez ca sa-l privesc. Max...el Este?

-  Am venit sa te vad, D. Cred ca aveai nevoie. Hartiile astea ... poate nu ar fi trebuit sa le citesti vreodata.

Ia teancul de pe noptiera si-l rasfoieste.

-   Dar le-am citit.

Ma priveste si zambeste.

-    Intarzii la prezentare, imi zice.

Ma ridic si iau de pe noptiera tabachera si paharul de whisky, plin pe jumatate.

-    Nu mai merg, ii raspund sec.

Se ridica si el. 

- Planurile mele zac pe toti peretii tai...

Ma intorc si privesc in jur. Intr-adevar, toate planurile lui erau pe peretii mei. Pasim incet spre ele. 

- Uite, asta e din Franta... din iarna lui 2012. Am fost incurcat cu Pierre, in treaba asta. Si asta e din Sierra Leone...din martie. Singapore! Aici a fost multa munca...nu stiam daca o sa ma intorc sa te mai vad.

Imi dau ochii peste cap si-l privesc.

-   Da-le jos, D.

Ies din camera si merg in living. Aprind doar un bec, sa creez o lumina diurna. O atmosfera intima. Ca pentru dialogurile cu mortii.  Imi inchid telefoanele si ma asez pe covorul rosu din centrul sufrageriei. Ma intind si privesc spre tavan. Imi aprind o tigare.

Max e langa mine si amandoi privim spre tavan.

     - Mai tii minte seara aia cand ne plimbam prin Centrul Vechi si ne-am oprit ca ai vazut tu o stea cazatoare.

     - Da, Max. Ti-am zis sa-ti pui o dorinta, iar tu mi-ai zis 

     - ...ca ti-o las tie.

Trag din tigare si nu mai spun nimic.

-    Niciodata nu am stiut ce dorinta ti-ai pus.

-    Nici nu o sa stii.

-    Dar ti-ai pus o dorinta?

-    Taci.

-    Sa tac? Sunt mort, D. Tu m-ai facut sa tac.

Sting tigarea la jumatate in paharul de whisky, dupa ce iau o gura.

-     Ce faci?ma intreaba

-     Ma autoeduc. Invat sa ma las de fumat si de whisky, stopandu-mi portia si stingand tigarea in whisky ca sa fiu nevoita sa arunc tot ce e in pahar.

-      Si cocaina?

-      Datorita ei am halucinatii si te vad acum pe tine.

-      Nu. Ma vezi pentru ca vrei sa ma vezi.

Ma intorc si-l privesc. Pare atat de real...sta intins langa mine si e chiar el. Chiar tu, Max. Incep sa-i povestesc de la studio, cum obisnuiam sa fac de obicei.

- Si uita-ma. Sunt langa tine. Stau cum stateam de obicei. Sii…consum vorbe. De parca ne-am fuma sufletele. Eu iti spun ca nu stiu ce problema am la studio. Sau cu vecinii. Iar tu … Desi ai vrea sa mi-o tragi. Stai. Ma asculti. Imi zici ceva. Intotdeauna ai dreptate.  S-apoi...

Se simt anii. Intre noi. Mereu s-au simtit. Ne urmaresc. Ne bantuie. Ne apropie si ne distanteaza. Timpul ne joaca feste. Mereu imi amintesc de clipele in care ne pierdeam in iubire. Ne pierdeam si uitam de restul. Eu eram cea mai buna partida a lui, iar el era ala care... Apoi disparea. Iar aparea. Disparea. Aparea. Si-o tineam tot asa...

Pana ce moartea ne va fi despartit. Hahahah

-         Stii ce ai tu special, femeie? Faptul ca ai invatat de la mine lucruri, pe care mereu m-am chinuit sa le explic altora, iar tu doar le-ai vazut si le-ai invatat. De aceea, ti-am facut cel mai scump cadou atunci cand am refuzat sa plec cu tine de pe ponton.

-         Si cam care ar fi acela, Max?

-         Libertatea. Faptul ca ai avut curajul sa faci ce gandesti.Ceea ce simti. Faptul ca ai inteles ca nimic nu dureaza pentru totdeauna. Faptul ca-ti traiesti viata. Cu adevarat. Nu-ti pastrezi o viata controlata, facand lucruri care sa arate bine in exterior, pentru a fugi de teama de a pierde tot. Ai o viata in care faci ce vrei si-ti asumi orice risc. 

Intorc capul spre el.

-         Poate doar ca te-am omorat…dar in suflet meu, tot viu esti.

-         Poate ca nu m-ai omorat, D. Poate ca sunt chiar aici si tu traiesti doar o halucinatie.

-         Sau poate ca tu esti o halucinatie si eu chiar te-am omorat.

Tac. Inchid ochii si-mi amintesc momente bune cu mine si el. Cu tine, Max... Deschid ochii. Nu mai este langa mine.

Ma ridic si merg la bucatarie. Las paharul de whisky in chiuveta si merg in hol sa ma incalt. Raman cu botinele YSL.

Cand urc in masina, imi verific telefonul. Petrecerea deja incepuse si eram asteptata. 

Cobor din apartament.Urc in masina parcata pe strazile mizerabile ale Bucurestiului.Demarez. Incerc sa nu ma grabesc, pentru ca nu sunt atat de entuziasmata sa discut despre noul meu film. Un film nou pentru ei, un ultim film pentru mine.

In seara aceasta, vreau sa-mi anunt retragerea. Vreau sa vand studioul. Sa risc totul. Sa fac ce simt. De ce? Imaginatia mea in ceea ce priveste lumea filmului a murit. Iar in meseria asta, cand iti moare imaginatia, trebuie sa te retragi.

De ar fi fost asa simplu si cu dragostea…ar fi o lume mult plina de luciditate.

Sa ne retragem toti cand ne mor sentimentele si sa o luam de la capat. Just like that.

Stop cadru.

(Modificari : Mai pune-l pe Max sa mai apara odata cand coboara ea din masina si sa o sarute. Iar ea, in timp ce urca scarile spre intrarea in club, sa zica ca asta a fost sarutul mortii inainte de noua ei viata. Sau ceva de genul. Sa para trista. Dar hotarata. Si sa zambeasca. Neaparat sa zambeasca. )

TO BE CONTINUED