sâmbătă, 12 octombrie 2013

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 3- Part 14

Motto: “I hate the Universe, because it create you.” (Jedi Mind Tricks- Nada cambia)

5. 10. 2011

Max:

“Sunt absent. Nu pot sa trec peste ce a fost. M-am desparit de D. Nu merita. Am lasat-o sa plece. M-am angajat la firma lui unchiu-miu si am rupt orice legatura cu Alex. O sa fiu pe cont propriu.

Am lasat-o sa plece pentru ca o  iubesc prea mult.”

30.03.2013

Miros de fum, whisky si ritm de reggae. Imi tine pantofii rosii cu toc sprijiniti de masa de lemn din fata mea. Stau langa Diavol, imbracata in rochia mea alba, scurta, in localul adolescentei mele din Bucuresti. Nu dau nume.

Eu trag din tigare lasciv, el ia gaturi din sticla de rom. Privesc in jur si vad cat de gol este localul. L-am inchiriat doar pentru noi. Asa am vrut eu. Imi amintesc de Alex si ma intreb cum a ajuns sa zaca chiar Diavolul in corpul lui...

Eu cu Alex am avut o relatie secreta timp de multi ani...el umbla cu altele, eu cu altii, dar intre noi era discretie toatala. Nimeni nu banuia. Nimic. Absolut nimic. Am fost impreuna inca din liceu si pana si dupa. Pana l-am intalnit pe Max...

Eu il aveam in agenda Mami orange, iar el Tata2. Mereu cand mergeam pe undeva vineri sau in week-end, aveam un cod. In jur de ora 3 4, imi dadea  mesaj “Vino acasa.”  Iar eu plecam de la petrecere si mergeam la el. Pana pe la 6 dimineata ne sarutam, ne-o trageam sau mancam, povesteam, ne jucam, facem ce aveam chef. Nimeni nu stia. Tineam telefoanele inchise si ramaneam prinsi in momentul ala.

Aveam regulile noastre. Nu vorbeam de combinatiile noastre, dar ne pretuiam la maxim unul pe celalat. Si nu concepeam ca intr-o zi sa nu ramanem impreuna. Era secretul nostru, adrenalina noastra...Cand imi aducea flori, puneam poza pe Facebook si spuneam ca-s de la tata. Iar el cand primea de la mine cate un cadou, mereu o aduce in discutie pe verisoara lui...

Nimeni nu banuia ca ne stim. Odata, eram in club, eu cu colegii mei, iar el cu baietii aveau masa langa mine. Si toata seara nici macar nu ne-am privit. Ne faceam ca nu ne cunoastem. La un moment dat, tin minte ca m-am dus la baie si el a trecut pe langa mine, dandu-mi un bilet in palma. M-am dus la baie si l-am deschis. I-ai scris ca il iubesc si ca vreau sa i-o tragi in acel moment.

Visam frumos... Acum nu mai visez.

26.10.2011

Max:

“Azi a venit John la mine si mi-a spus ca D.a plecat din Bucuresti. Ca s-a dus dupa Diavol si ca a plecat cu el undeva, prin Europa. Ca s-a intalnit cu tine la aeroport.

Tu, femeie?! Ai plecat cu ala?! Eu ti-am dat libertate si tu ai plecat cu tampitu’ ala?!

Nu cred...tot numele meu l-ai scrijelit atunci pe geam.”

30.03.2013

-         Pune si mie.

Diavolul imi pune rom in pahar. Mi-e pofta.

-         Sa bem pentru vremurile bune, zic si ridic paharul.

Dam noroc si dau pe gat. Arde. E bine. Imi place gustul.

1.11.2011

Max:
 
“Aseara am dat o petrecere nebuna in casa de langa Dorobanti. Mi-am chemat toti prietenii si toate femeile dispuse de distractie. Nu mai stiu ce am facut, am baut ca un porc si  m-am trezit cu 2 in pat, langa mine, goale si cu una in camasa mea  dormind in fotoliu. Splendida imagine, senzatie. Eram mahmur rau.

M-am dat jos din pat, am mers in bucatarie si am dat sa-l sun pe John. Si in loc sa apas la el, am apasat cu o tasta mai sus si am sunat-o…din greseala.

A raspuns. Si cand i-am auzit vocea, instinctiv am vrut sa-i inchid.

-         Max?

…ce voce avea.  Eu mi-am aprins tigarea.

-     Te vreau inapoi, D, i-am zis instinctiv.
-     De ce?
-     Pentru ca pe tine eu te-am pastrat  pentru final. Tu esti aia care vreau sa fie ultima.

Si i-am inchis.”

30.03.2013

Bem in continuare.

-      Alex a murit...tu nu esti el. Stiu asta mult prea bine. Un fel de “Meet Joe Black autentic”.

5.11.2011

Max:

“M-am trezit de dimineata si am gasit-o pe D. langa mine. Am tras cearceaful atingand pielea ei fina si am sarutat-o. Era acolo. Mi-am jurat ca nu o sa o mai insel niciodata, indiferent ce bijuterie trebuia sa mai fur.”

30.03.2013

Diavolul ia o tigare si i-o aprind. Eu mai beau un pahar.

-         O sa scrii si despre asta pe blog?
-         Da.
-        Atunci scrie ca eu sunt si singurul care te cunoaste si care a vazut ca pui sentimente la fel cum scrii. Ce te innebuneste pe tine este sa- ti opresti sentimentele. Sa nu ai un final. Sa simti ca o iei mereu de la capat...sa simti adrenalina noutatea. Nu te impaci deloc bine cu continuarea.Mereu le opresti, mereu le stopezi. Esti dependenta de asta, D.

Sting tigarea si ma ridic. 

-     Ce faci?ma intreaba.
-      Plec. 
.
Ies pe usa, lasandu-l acolo. Fac semn la un taxi, urc si merg spre aparatament. Este aproape dimineata. Ma schimb repede cu blugi si un tricou, pun geaca pe mine, tenesii, iau cele 2 genti sport puse pe pat si cobor. Ferrari-ul l-am vandut, iar banii i-am donat pentru o actiune caritabila. Nu mai aveam nevoie de el. Nu-l mai vreau. Am pastrat si eu o suma decenta, sa-mi ajunga pentru cateva luni. 

Cobor si urc in in noua mea masina, ultimul model de BMW Z4 Roadster. O masina perfecta. Dau drumul la muzica si plec la drum.

Conduc si ma  gandesc la tine, Max…eu chiar te-am omorat. Adica, eu chiar am facut asta. Am omorat un om…si am scapat. Iar nimeni nu stie. Cu exceptia Diavolului. Si nici nu m-ar putea acuza. Am doar un blog unde spun ca am facut asta. It’s all ficiton, baby. Politistii ar crede ca sunt instabila emotional, nebuna sau chiar schizofrenica. God knows.

De abia acum realizez. Ti-am facut-o. Te-ai dus naiba. AI disparut… Mi-ar fi placut sa te torturez, da. Daa. Mi-ar mai fi placut. Sa-ti bag cutitul in intestine, dar nu sa te omor, sa te las sa simti o durere foarte mare. Sa stau pe scaun in fata ta, sa ma uit cum se scurge sangele ala tine, sa vad cum te chinui, cum treci printr-un amalgam de stari, cum nu mai ai pic de forta…sa fumez, sa beau whisky si sa ti fac in ciuda.  Sau sa te ard cu fierul, cu bricheta, cu ce naiba mai gasesc… Sau sa te tai cu un cutit pe unde am eu chef, de cate ori am chef. Sa te las zacand asa in casa, legat de stalpii aia de care m-ai legat tu de atatea ori, timp de cateva zile, de cate zile am eu chef,  sa se scurga sangele din tine…Sa ma fi sunat unchiul tau sau mama ta si sa le zic cu o voce dulce si inocenta ca esti cu mine si ca suntem in vacanta la Brasov…iar ei sa fie fericiti ca in sfarsit te-ai mai linistit si tu, in timp ce eu iti mai provoc o rana.

Vai, ce ganduri frumoase. Ganduri care starnesc placere. Nascute din pur interes, fascinatie, nu revolta si instabilitate emotionala. Dar uite ca totusi nu am facut-o. Nu asa…pentru ca mi-a fost teama ca as fi putut sa dau inapoi. Totusi, te-am iubit. Stii tu cum e cu ura si iubirea. Impreuna dau cel mai puternic sentiment. Naiba, poate ar fi fost prea mult.

Dar o meritai, Max. O meritai cu vaarf si indesat. O meritai pana ai fi ajuns in pragul nebuniei. Pana ti-ai fi bagat tu un cutit in tine, din proprie intitiativa. Iar eu sa stau si sa privesc, fara sa fac nimic. Ce mi-ar fi placut…nici nu ai idee. Ar fi fost un adevarat orgasm. 

Nu mai am timp sa-mi pierd timpul cu asta. Asa ca, dragule, o sa-ti calc pe urme. I wanna have a little fun. Stii ca sunt dependenta de adrenalina.

O sa merg sa fur, sa fac ce stiai tu sa faci cel mai bine si sa-mi gasesc cate un mini Max pe unde merg, cu care sa ma distrez. Si poate…la final, cand o sa ma plictisesc indeajuns… o sa mai simt putina liniste.  Putina, putina de tot.

Doar n-ai vrea sa ma opresc, nu?Sa fim seriosi, cine ar face-o?

Asa ca…o sa va scriu din urmatoarea locatie. Sper sa nu fiu nevoita sa omor pe nimeni.  Diamantele sunt destul de scumpe.

“La fel si tu, D.”, mi-ar spune Max daca ar fi aici.

Dar nu e….

Sunt doar eu , care las in urma cea mai buna halucinatie bucuresteana, ever.

TO BE CONTINUED

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu