marți, 24 septembrie 2013

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 2-Part 4



Part 4

E mail – no Subject 

Ti-am citit blogu si nu pot sa cred ca spui la toata lumea povestea noastra! Tu nu te gandesti putin la mine, la noi? Nu stiam ca o sa transformi totul intr-o fictiune buna sa fie publicata…

Chiar crezi ca o crede cineva? Ca ar putea sa creada ca intre noi a fost asa? Ca asta se intampla de fapt?

Tot ce-mi place e ca nu denaturezi faptele si le zici asa cum au fost. Acum imi dau si eu seama ce ai simtit tu in anumite momente. Dar tu te-ai gandit vreodata la ce am simtit eu? Sau eu eram “hotul tau!”, care ti-a furat inima, te-a parasit si te-a lasat balta? Victimo…

Da, erai buna la pat. De fapt, ai fost cea mai buna. Asta fara sa pun la calcul partida cu cele 3 negresele din Africa…

Si acum ce urmeaza? Sa incepi sa spui ce faci fara mine? Cum te-ai intors la Bucuresti, cu dracu’ stie cine dupa tine si-ti traiesti viata? Chiar crezi ca poti fara mine? Iti zic eu ca nu…

In cazu’ in care ai uitat, ne leaga prea multe. Si nu poti, sa ma dai la o parte, asa , dintr-o data, doar pentru ca vrei tu.

Asa ca baga-ti mintile alea in cap odata si anunta-ma si pe mine cand ai de gand sa vii in L.A.

Da, am plecat, am motivele mele. Daca vii, o sa descoperi care sunt. Stiu ca ar fi trebuit sa-ti zic ceva, dar nu am putut. E un pic mai complicat si nu pot sa-ti scriu totul intr-un mail.

Iar de furat nu ma las. E ceea ce stiu cel mai bine sa fac si asa o sa o duc pana cand vreau eu. Si daca-ti amintesti bine…tot ce am furat a fost pentru tine, pentru femeia frumoasa care o aveam langa mine.

Deci, lasa-ti talentele de capitala si vino aici. Astept detalii cu zborul tau. Si sa nu indraznesti sa publici asta.

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 2-Part 3

Part 3

Motto: "Gin: I said this is called entrapment. Mac: No, actually it's called blackmail. Entrapment is what cops do to thieves." (Entrapment- 1999)

Stateam pe banca si ma uitam la el. Fumam o tigare si ma gandeam ca e cel mai frumos, cel mai dragut si ca mereu ma face sa zambesc, pierzandu-ma cu gandul departe...din cand in cand mi se oprea respiratia, realizand cata putere are asupra mea... si cat de mult ma influenteaza. Turnul Eiffel, ca nicicand, ma impresiona profund.

Era a treia oara cand eram la Paris si de fiecare data faceam acelasi lucru. Il contemplam, bucurandu-ma de priveliste si de locul unde eram. Iubeam Parisul. A fost prima mea dragoste. Chiar inainte de tine, Max...

Colegii mei filmau pentru noua productie marca D. I-am chemat la Paris si de cateva zile ne chinuiam la o scena langa turn, iar actoriilor pur si simplu nu le iesea. Nu ca n-aveau talent, nu mai aveau talent...gandul ca sunt la Paris i-a coplesit cu totul. Bausem deja doua ceaiuri, il cerusem pe al 3 lea si ma saturasem de cate ori le spuneam sa...TAIE, pentru ca nu erau in stare sa faca ceea ce trebuie. 

In principiu, este destul de simplu. Fata se intalnea cu el, sub turn si-i spuna ca-l iubeste. El tace, astepta momentul, lasa oamenii sa treaca printre ei si de abia apoi ii spune...ca el o iubeste mai mult. Dar ei nu puteau. Erau rigizi, parca-si spuneau ca sunt niste straini, ca nu se cunosc. Iar eu deja imi pierdusem orice chef sa tip la ei, dupa ce in ultimele 2 zile ii amentiasem, ii injurasem, ii avertizasem ca-i concediez. Pur si simplu nu aveam sa plec pana nu iesea scena asa cum vroiam eu.

Probabil va intrebati de ce nu am plecat in L.A...pentru ca nu mai vreau. Nu mai vreau sa aud nimic de Max si minciunile lui. Nu el ma controleaza, eu o fac. 

Am ramas cu Diavolul, care m-a iertat pentru...figurile mele. Parca nu mai am nimic, in afara de echipa de filmare si filmele in care investesc atata timp. Insa nu mai simt emotiile de la inceput...a intervenit obisnuinta.

In jur de ora pranzului, am plecat spre un restaurant, sa mananc cu Diavolul. Se purta bine cu mine in ultima vreme, desi eu eram destul de sictirita. Am fost obligat sa-ti arat un zambet fals. Aviz Cheloo.

- Nu-i asa ca era mai bine daca-ti furam inima iar? mi-a zis, razand.

M-am uitat la el, am suras si am continuat sa mananc.

- Oricum nu pot, pentru ca o ai la Max.

Mi-a stat caviarul in gat. Am inghitit, m-am sters cu servetelul la gura si am impins farfuria. Diavolul m-a privit, fara sa spuna nimic. A gustat din paharul de vin. M-am lasat pe spatele scaunului si mi-am aprins o tigare.

- Din partea mea, puteti sa va duceti toti....intelegi tu unde.

Diavolul m-a privit iar, dar eu ma uitam in gol si admiram Parisul. Adevarul era ca...ii fumasem de mult. Doar ca mi-era inca prea frica sa mi-o recunosc. 

- Daca tot nu ai nevoie de mine, atunci de ce nu pleci? mi-a zis, luandu-mi tigarea din mana, sa o fumeze.

L-am privit, am ras, mi-am luat geanta si am iesit din restaurant. Am coborat la echipa si am hotarat sa schimbam locatia, pentru ca mai aveam destul de multa treaba cu ei,  prin Paris. 

Am fost la Notre Dame, Sacre Coeur si intr-un final, pe seara, am ajuns la Luvru. In timp ce ei s-au asezat la o pauza de o cafea, eu am intrat sa vizitez iar muzeul, de data aceasta singura. 

In timp ce mergeam si admiram tablourile, ma gandeam la tine. Stiam ca ti-ar fi placut sa fii aici si sa vizitezi cu mine Luvru. Sa admiri tablourile si toate operele de arta care-ti omoara gandurile noaptea...treceam pe langa statui, imaginandu-mi cum ar fi fost daca ai fi dat un jaf, chiar aici, in inima Parisului. La cat de bine lucrai, ai fi reusit. Dar tie-ti placea piata neagra...si tot ceea ce lumea nu cunoaste, ceea ce te tine departe de atentia lumii si de politie, bineinteles. Ajunsesem langa Monalisa, plimbandu-ma in jurul barierei de catifea visinie, observand cum privirea ei continua sa ma urmareasca, dandu-mi senzatia ca-mi rade-n nas...si chiar rade, de gandurile mele. Si de tine si de faptul ca nu ai putea sa o furi vreodata de acolo.

Am iesit si am luat un taxi spre hotel. Diavolul stiam ca era plecat pana mai tarziu si voiam sa-i pregatesc o surpriza. Nu ma purtasem urat cu el in ultima vreme, doar pentru ca eram o nerecunoscatoare. Il testasem. Eram deja de o luna in Paris, o luna in care putea sa ma omoare de nu stiu cate ori.

Cand am intrat in apartamentul din hotel, nu am putut decat sa observ decorul sumbru care ma astepta...v-am mai spus eu, moartea vine incet, dar sigur. Lumina era diurna, venita numai de la lumanari, iar peste tot, se aflau trandafiri negrii, uscati. Am sunat la receptie, dar nimeni nu a raspuns...probabil ca Diavolul le-a oferit un bacsis care sa le ajunga pana-n viata urmatoare...

Pe masa din centrul camerei, se aflau tot felul de carti vechi, jurnale, scrise intr-o limba pe care o stiam, dar pe care nu voiam sa o inteleg...iar sub ele, se afla o punga plina de cocaina si un cutit. Am tras, pentru ca nu eram momentul sa ma simt in toate mintile...

Apoi, m-am asezat pe fotoliu si pret de cateva minute nu s-a intamplat nimic. Asa vine moartea? Am inchis ochii, asteptand-o. Peste alte cateva minute, i-am deschis. Max era aici. Statea sprijinit de tocul usii, privindu-ma. M-am straduit sa nu reactionez. Simpla lui prezenta...ma tulbura.

El a ezitat, apoi a intrat in camera, apropiindu-se de mine. 
- Eu...

Ma privea si nu putea sa se controleze. Vedeam o urma de regret in privirea lui.

- Am venit sa te vad, mi-a spus dupa multe secunde de pauza.

- Si acum m-ai vazut. Altceva?i-am raspuns sec, atat.de.sec.

M-a privit iar si mi-a luat mana intr-a lui. Nu l-am respins.

- Nu meritai sa-ti fac tot ceea ce ti-am facut. 

Mi-a pupat mana si mi-a strans-o la piept, privind in gol. 

- Iti pare rau? Iti pare rau pentru ce, Max? i-am zis si l-am impins. Iti pare rau pentru noi? am continuat, ridicand vocea. Sau te simti vinovat ca mereu te intorceai la mine si nu puteai sa ramai cu tarfele cu care te culcai mereu, pentru ca sa poti sa-ti furi bijuteriile si obiectele tale de arta? Crezi ca poti sa vii si sa-mi dai lumea peste cap iar, doar pentru ca asa vrei? 

Max tacea si ma privea, fara sa spuna nimic. Am ezitat si eu, dar apoi mi-am dat seama ca nu am de ce sa o fac.

 - S-a terminat. Fuga asta, goana asta in toata lumea intre noi. Fa ce vrei. Dar pe mine nu o sa ma mai iei inapoi, am spus, impingandu-l. 

L-am privit cu sictir. 

- Te-am iubit...mi-a zis, de parca ar fi dat "Buna ziua".

- Eu te-am iubit si mai mult. Pleaca, i-am zis rece.

Max s-a intors cu spatele, a luat un trandafir dintr-o vaza si l-a aruncat la picioarele mele.

- Esti prea frumoasa pentru trandafirii astia negri...mi-a zis si a iesit pe usa, de parca nici nu ar fi fost acolo.

Ha...era incredibil. Am mai tras o linie de cocaina, pentru ca nu voiam sa ma mai gandesc la el...dupa ce a iesit pe usa, l-am auzit pe Diavol intrand camera. De parca pana atunci ar fi stat in umbra si ar fi fost regizorul proprii mele vieti...

- Bravo, bravo, imi spune si incepe sa aplaude.

Cocaina incepe sa-si faca efectul, iar eu sa ma simt din ce in ce mai bine. Diavolul se apropie de mine.

- D., ai reusit. Ai reusit sa faci si tu un lucru demn de admiratie in aceasta seara si sa-ti salvezi viata...o sa vezi, acesta este doar inceputul. In curand, o sa realizezi unde duc toate aceste lucruri, fapte si...droguri. Iar cu timpul, o sa fii victima altor "droguri"...

Mi-era somn...dar vocea lui...

- Ssht...o sa adormi. Iar maine, nimic din toate astea, nu-ti vor mai parea reale. A fost doar un vis urat. Ne vom intoarce in Bucuresti, iar eu voi avea grija sa te aduc exact acolo unde trebuie. Si nu o sa poti sa faci nimic, absolut nimic...dar nimic...sa te impotrivesti.

Adorm...cu rasul sau isteric in urechile mele...simfonia "perfecta".

To be continued

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 2-Part 2

Part 2

Motto: "Sexual harassment is not about sex. It is about power. She has it. You don't." (Disclosure, 1994) 

"Unde esti…unde eram…

Rosu…asta vedeam…in jur. In jur? Sau pe maini? Nu mai stiu…Avusesem deja 2  orgasme si nu ma puteam controla…tu ma trageai, cu cureaua, sugrumandu-ma aproape…dar mie nu-mi pasa. Asa simteam placerea noi. Si ca sa ma mai trezesti…aruncai cu biciul…si-ti scriai numele pe spatele meu din lovituri. Max… hotul meu…ma omorai incet.

Iar trasasem. Amandoi. Cocaina in timp ce eram in 69. Doza dubla. Whisky sec. Mereu imi reprosai ca nu intram cu totul in starea aia si ca o irosesc…ca-mi impun control, ca-mi reprim tot.

Si iar mi-o trageai pe la spate…si nu te opreai. Ma chinuiai, ma torturai si nu te opreai. Ma simteam suspendata intre doua lumi si incercam sa ma agat de orice punct din jurul meu, real. Simteam cum starea mi se extinde in tot corpul, ca totul e fierbinte in mine, invadandu-ma complet…Zbieram si trageai de curea mai tare, tragandu-mi capul mai aproape de al tau si simtindu-te mult mai adanc in mine…muream. Muream de durere. Dar de data asta, nu mai infranasem nimic…nu mai gandeam…nu mai stiam ce simt…nu mai constientizam ca aveam vantai si sange…simteam placere. Pasiune. Dragoste. Inima mea o luase razna, tot corpul mi-era amortit. Dar mie-mi placea.

Si o tineam ore in sir…muzica pe fundal se auzea ca un ecou surd. Timpul parca luase o alta dimensiune, era ca un observator tacut, calm, linistit…

Si tu continuai, pana cand pur si simplu lesinam. Atunci ma adunai, ma luai in brate, ma intorceai, ma culcai in pat si ma sarutai pasional. Eu nu mai puteam sa am reactii.  Si ma priveai, ma conteplai, atingandu-ma suav, sarutand fiecare parte din corpul meu de sus pana jos…si cand te intorceai iar sus, ma luai in brate, imi puneai mana in jurul ochilor, imi ridicai capul si-mi ziceai incet…afectat…vinovat…ca…

…ma iubesti. Iar eu ma uitam la tine, cu privirea aia de gheata, de moarta vie si nu reactionam. Simteam usturimea ranilor, sangele de pe maini, ranile de pe gat si nu stiam ce sa zic. Nu mai gandeam aproape deloc… Tu ma priveai si asteptai o reactie…si de fiecare data incepeam sa rad isteric, asa cum nu radeam decat atunci cand eram pe prafuri si te sarutam, cerandu-ti sa mi-o tragi iar. Tu incercai sa faci dragoste, dar eu te fortam si desi eram in pat, intinsi, eu te zgariam pe spate cu unghiile mele ascutite….tu nu suportai, dar te controlai. O data, de doua ori…pana cand ma enervam si-ti infigeam degetele atat de adanc in spate, incat urlai si schimbai ritmul, miscandu-te atat de repede, incat incepeam sa urlu de durere. Dar continuam sa te zgarii si sa-ti las urme pe spate, iar tu accelerai ritmul, eu urlam mai tare, pana cand ajungeai sa-ti dai drumul si amandoi ne tineam respiratiile pret de cateva secunde…iar tu cadeai cu capul pe mine, extenuat si eu te muscam de umarul stang. Tu urlai, dar iti bagam degetul in gura, sa nu mai zici nimic… si-ti sopteam usor la ureche…incet…suav…senzual…

-“T.e. o.d.i.o”

Tu maraiai, imi dadeai o palma peste fata si intrai mai adanc in mine…ma chinuiai rau de tot. De obicei, ma legai cu catusele sau luai iar biciul. S-atunci aveam si eu orgasm….dupa care incepeam sa rad si radeai si tu si terminam cand vroiai tu sa-ti dai drumul iar…

Apoi ne lasam pe pat, cu muzica cantand la maxim, goi, razand, facand posta o tigare…si iar razand. Razand…doar pentru ca am avut o doza imensa de masochism in noi.”

M-a trezit vocea stewardesei, care s-a oprit langa Diavol.

- Cafeaua dvs. , domnule.

Am deschis ochii. Eram in avion, spre Paris, cu Diavolul langa mine. Eu ma uitam la el, dar parca ma uitam prin el.

- Iar ai avut cosmaruri?

Am dat din cap in semn ca nu. Nu vroiam sa-I spun ca de o saptamana incoace il visez pe Max si ca nu pot sa uit noptile cu el…am privit in jur si am vazut o adolescenta, cu castile in urechi, citind o carte. Voiam si eu sa citesc. Am privit mai atent si am vazut ca era “50 shades of Grey”. Am inceput sa rad….cartea aia e fictiune pura pe langa realitatea traita de mine. Daca era sa descriu in detaliu ce am trait, mi-ar fi interzis-o orice editura…m-am lasat in scaun si am incercat sa ma las furata de ganduri frumoase.

Diavolul m-a prins de mana si am tresarit.

- Vezi sa nu te indragosesti de mine, i-am zis, persiflant, in timp ce ma uitam pe geam.
- Nu am inima, ca sa pot sa o fac, mi-a raspuns promt.

Sa-l ia dracu…

Peste jumatate de ora, am ajuns la Paris. Dupa ce am luat bagajele si mergeam spre iesirea din aeroport, nu intelegeam de ce toata lumea ne privea. Diavolul m-a oprit, vazandu-ne reflexia in fata unui geam.

- Priveste, mi-a spus.

Am privit. Eram eu si el. Eu si Diavolul, impreuna parca pentru o eternitate. Cuplul perfect.N-am zis nimic si m-am intreptat spre iesirea din aeroport. Vroiam sa umblu iar pe strazile din Paris...

I-am sunat pe cei de la studio si am desemnat-o pe Cati, ca fiind asistenta mea personala conducatoare. Le-am zis sa filmeze toate scenele importante si sa ma sune in caz de probleme. Ah, si sa nu uite sa se distreze…caci eu nu stiam daca aveam sa o fac.

Dupa ce am urcat in taxi, imi priveam mainile. De trei nopti, visam mereu acelasi lucru, cum eu cu tine…. Iar eu acum sunt in Paris, cu Diavolul, incercand sa…sa te uit? Sa uit senzatiile? Trebuia sa-mi arunc sufletul, Max, si sa-mi iau unul nou… M-ai invatat doar cum sa te iubesc, dar nu si cum sa te uit…


Oprim pe Champes Elysees. Gosh, ce dor mi-era sa fiu aici. Diavolul lasa ordin taximetristul sa ne duca bagajele la hotel. Ma ia de mana si ma conduce spre intrarea de la Louis Vuitton. Chiar de la intrare, doamnele de acolo ne zambesc si-l saluta pe Diavol. El le-a raspuns la salut, explicandu-mi ca este unul dintre clientii fideli de acolo. Halal client fidel...nu-l intereseaza oricum deloc astfel de aspecte ale vietii. Merge la una din ele si-i spune ceva la ureche. Tipa-mi zice sa merg cu ea la etaj, aratandu-mi un teanc intreg de rochii…

- Imbraca-le, zice Diavolul, urcand scarile spre noi.

Sa le imbrac? De ce? Acum vrea sa ma impresioneze? Intr-adevar, sunt o admiratoare Marc Jacobs, dar sunt o gramada de copii in lumea aceasta care mor de foame...ar fi fost mult mai inspirat sa-mi sugereze o vizita in Kenya...

In fine, nu comentez nimic, iar cateva haine si merg la cabina de proba. Le probez, unele imi vin chiar bine, unele chiar imi plac, dar nu-i inteleg planul...Cand ies din cabina, nu apuc sa spun ceva ca mi-o ia inainte:

- Le luam pe toate.

L-am privit si am ramas pe loc. Stiam ca are bani…stiam ca ma injura. 

- Nu costa cam mult? i-am zis, de parca nu are control asupra oricarui cont.

Diavolul deja se pregatea sa coboare. Se intoarce din capul scarilor si-mi zice rece:

- Iubirea costa mai mult.

Mi s-a oprit respiratia pentru un moment. Diavolul a inceput sa rada isteric si atunci am realizat...cat de grav ma mascareste. Sa inteleg ca vrea sa-mi dea o lectie? Domnisoara vine langa mine si incepe sa stranga rochiile, zambindu-mi. Saraca...s-o gandi ca uite ce noroc are fata asta, a dat de unul cu bani. I-as explica. Un Diavol chiar, care ma umileste. 

O las sa coboare, spunandu-i ca vreau sa ma mai uit la o rochie. E timpul sa actionez.  Iau o pereche de blugi negri lungi de pe un raft si un tricou alb, inscris cu Louis Vitton de pe manechin. Ma schimb repede in cabina, ies si ma aplec peste balustrada. Domnisoara de abia coborase cu rochiile si Diavolul astepta la casa sa plateasca, glumind cu vanzatoarele. Farmecul lui...

Cobor in fuga, iau o geaca de piele scurta aruncata pe un scaun si iesit din magazin. Alerg spre arcul de Triumf, fara sa ma uit in spate, fiindca nu vreau sa-l vad pe Diavol venind dupa mine. Nu ma cumpara el pe mine...nimeni nu ma cumpara pe mine. 

Ajung la Arcul de Triumf si cobor pe scari, la metrou. Alergam printre oameni, pana cand am ajung in statie. Scot telefonul si-l sun…Max, te rog, raspunde. 

- Da? mi-a raspuns, calm.

Am ramas consternata. Ma sprijin de un perete si ma las pe genunchi, uitandu-ma la oamenii care treceau pe langa mine. Murdaream o pereche de blugi de 1000 si ceva de euro pe jos la metro in Paris…si nici ca-mi pasa. 

- Max...am nevoie de tine, i-am zis, stiind ca e posibil sa-mi inchida.

I-am auzit tacerea, in timp ce metroul trecea prin fata mea, acaparand orice sunet.

- Unde esti? m-a intrebat, dupa ce a trecut.
- In Paris. 

Ai fi vrut tu sa zic in statie la Unirii. 

- Esti singura?
- Nu.

Tacere.

- Sunt in L.A. Vino cand vrei.

Am inchis. Nu puteam sa ma ridic. Erai in L.A? Si vorbeai cu mine de parca…nimic nu se intamplase? O luasem razna, clar…ma ridic si urc in metrou. Nu mai vreau sa pierd timpul aici, vreau sa ajung la L.A. O sunt pe Cati, rugand-o sa-mi rezerve un bilet de avion spre L.A. pentru aceasta seara.

Iau un taxi care ma lasa la hotel. Ii cer cheia receptionerului si urc la apartamentul luat de Diavol. Spre uimirea mea, nu este aici. Imi iau bagajul, dar in drum spre usa ma opresc. Asistenta numai ce m-a informat ca am zborul la 4 a.m. Era de abia 8 p.m. Deci, mai am timp de o ultima aroganta in Paris...

Deschid valiza s-mi iau o rochie rosie, scurta, de la Gucci. O pun pe mine, fara lenjerie. Imi las parul meu blond sa cada pe spate, aleg niste pantofi negri cu toc, ma dau cu ruj rosu si cobor la barul de la hotel sa beau ceva.

In bar, lumina este usor diurna, iar o trupa de jazz anima atmosfera. Ma asezat la bar si cer 50 de JB cu gheata. Il dau pe gat, dupa care simt o atingere de mana ferma pe pulpa piciorului.

- Ce crezi ca faci?mi-a spus Diavolul, autoritar.

Imi vine sa-i spun...uite beau un pahar de whisky de 50, dar amandoi stim la fel de bine ca intrebarea lui se refera la altceva.

Il privesc si tac. E nervos si continua sa-mi stranga si mai tare pulpa piciorului. Sa-i zic de Max, sa nu-i zic...oricum stie. Diavolul surade, i-a mana de pe mine si cere un pahar de coniac.

- Esti in Paris, cu mine. Si tu vrei sa-l vezi pe…ala?

Si daca ar fi spus “gunoi”, tot l-ar fi pronuntat mai frumos.  Sunt in Paris cu el...am putea fi la fel de bine oriunde, chinuindu-ne reciproc unul pe celalalt...

- Esti slaba, imi spune. Slaba... Mai slaba decat orice curva cu chef de p**a.

Acum ma si jigneste...in stilul lui caracteristic, atunci cand este nervos. Crede ca ma poate face sa reactionez. Insa nu-i fac jocul...incep sa ma uit la femeia care canta si mai cer un pahar de JB la bar. La al  treilea pahar, Diavolul m-a oprit. Stia ca nu putea sa-mi schimbe indiferenta. A luat un cub de gheata din pahar si m-a prins de mana.

- Vino cu mine.

Iesim din restaurant si urcam pe scari doua etaje, pana la apartamentul nostru. Ma opreste la coltul holului, intr-o zona acoperit. Este intuneric bezna. Ma lipeste la perete, tinundu-mi mainile prinse la spate. Se apropiat de mine usor. 

- De ce fugi atat? De mine, de el? mi-a zis suav, soptindu-mi la ureche. 

Diavolul mi-a pus cubul de gheata pe pulpa piciorului. Am tresarit. A urcat cu el subtil spre mijloc, ridicandu-mi rochia si urcand cu el pe sira spinarii. 

- Tu nu realizezi, dar ai doar o singura viata. Si 25 de ani. Pe care ii irosesti…esti.cu.mine. In.Paris. Pot sa te fac sa simti lucruri pe care altii doar si le-au imaginat. Pot sa te fac sa vezi lucrurile pe care foarte putini le vad. Pot sa te fac sa simti senzatii, mai tari decat in noptile tale pe cocaina.

Am tresarit iar. Diavolul plimba cubul de gheata pe spatele meu, tinandu-ma tot mai strans.

- Pot sa te fac sa ma iubesti mai mult decat pe tine, mi-a zis Diavolul, trecand cubul brusc de la baza gatului pe toata sira spinarii, ridicandu-mi rochia si …

Am inceput sa tremur. Am vrut sa ma desprind de Diavol, dar m-a lipit si mai tare de perete. Nu stiam exact ce simt…o parte din mine simtea doar whisky-ul si bloca orice senzatie, iar alta...stia ca Diavolul nu se refera deloc la "dragoste". Se refera la genul acela de "dragoste" pe care o ai pentru...o crima, spre exemplu.

- Daca mai misc din cubul asta putin, o sa ai un orgasm.

Ma uit in gol, dar fara sa ma mai gandesc la ceva anume...imi aud inima batand. Si indiferenta crescand.

- Iar eu...nu o sa-ti ofer mai mult. Orgasmele sunt cele mai ieftine si usor de obtinut senzatii din lumea aceasta.

N-am spus nimic. Nu puteam sa ma misc. Diavolul tocmai reusise sa ma treaca dintr-un aproape "orgasm" intr-o imensa agonie. Aveam avion peste cateva ore si nu stiam daca sa plec sau nu. 

Tot ce am mai auzit inainte sa ramana singura pe hol a fost zgomotul cubului de gheata pe podea.

To be continued

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 2-Part 1







Motto : "Doar la tine, doar la tine/ Zi si noapte ma gandeeeeesc/ De cand ai plecat de acasa/ Eu de dor ma ofileeesc/ De cand ai plecat de acasa/ Eu de dor ma ofileeeesc." (Loredana Groza- Departare)

"Departare, departare da-mi-l inapoi/ ca sa ne iubim pe seara asa cum stim numai noi" erau versurile care-mi rasunau in urechi in taxi, pe un post de radio ce vroia sa faca un remember. Kinda remember the time...am zambit si l-am intrebat pe sofer daca pot sa-mi aprind o tigare. A cam strambat din nas, dar i-am zis ca-i dau dublu si nu a mai comentat nimic.

Mi-am aprins tigarea. Eram in taxi, in sfarsit, in Bucuresti si numai ce filmasem cu echipa mea scene din ultimul film pe care vroiam sa-l lansam. Cred ca era undeva pe la 4 dimineata. La 9 ma trezeam. Am deschis geamul sa scrumez. 

Probabil va asteptati sa merg acasa, la hotul meu, asa cum terminasem povestea data trecuta....ne impacasem si ramasesem impreuna. Dar nu suntem aici in filme de Hollywood in care sa ramanem fericiti pana la adanci batraneti. 

Cred ca e evident ca a plecat iar. V-am spus eu ca Diavolul nu mi-a adus inima inapoi degeaba...stia el ce stia. Dar am plecat si eu. De data asta, nu ma mai intorc. Am plecat si am jurat sa-mi vad de viata...Daca-l mai iubesc? Cred ca stiti si voi raspunsul la aceasta intrebare. Daca-i mai iubesc si pe ceilalti?? Cred ca stiti raspunsul si aici.

In timp ce fumam, am inceput sa ma gandesc ca, in sfarsit, imi traiesc viata. Ce conteaza ce fac cu Ingerul, cu Diavolul, cu altii, cand tie oricum nu-ti pasa? Rad. S-asa mi-ai zis tu sa-mi traiesc viata. Uite, mi-o traiesc! Si inca cum...

Am oprit in fata unui bloc. I-am platit soferului si am coborat. Cand am intrat in cladire, m-a izbit atmosfera de liniste din cladire. Era un bloc nou de apartament si stateam acolo doar de 2 zile. Ma simteam ca o intrusa. Am apasat butonul liftului si am urcat la 8. 

Nu-mi mai pasa de nimic. Am intrat in apartament, mi-am aruncat pantofii Prada in hol si m-am asezat pe canapea in sufragerie. Lampa era inca aprinsa...am luat telecomanda de masa de sticla si am dat drumul la combina. Kanye era o relaxare pentru urechile mele la ora aceea a diminetii.

Brusc, am auzit un zgomot. Ingerul a iesit din dormitor.  Era noul meu musafir cu care imparteam chiria. Se pare ca i-a placut Bucurestiul mai mult decat mi-a placut mie vreodata...I-am zambit. Si el mie. Avea pe el o camasa alba descheiata si o pereche de blugi lasati in vine...se trezise. S-a dus in bucatarie sa-si puna un pahar de suc. Eu m-am ridicat si am luat din bar o sticla de whisky. Mi-am pus de 50 si m-am asezat iar pe canapea. El a intrat in camera si s-a asezat pe fotoliu.

- Ce faci? mi-a zis, simplu.
- Sunt obosita...
Am dat o gura de whisky pe gat. Era atat de sec... cu tine, mereu avea gust. Ingerul m-a privit, compatimindu-ma. Am suras. 

- Vrei sa dormi? m-a intrebat.
M-am intors, ridicand din spranceana. 

-  Ma trezesc de dimineata, i-am spus.

El a dat pe gat paharul de suc, s-a ridicat si m-a pupat pe frunte.

- Merg sa dorm, mi-a zis si a plecat.

Du-tee...

Nu-l uram atat de tare, dar erau momente cand vroiam sa stau singura. Cat despre Diavol, cred ca era destul de ocupat...fura suflete si se distra cu ele. Mie mi-l daduse inapoi, dar daca tu nu l-ai mai vrut...nu aveam ce sa mai fac.

Mi-am mai aprins o tigare, iar apoi am luat in brate perna rosie, ghemuindu-ma pe canapea. Mi-era frica sa adorm..In ultima vreme, aveam cosmaruri. De obicei, te visam... si in fiecare dimineata ma trezeam speriata. Nu stiam ce inseamna, de ce te visam. Uneori mureai, uneori plangeai sau ma cereai inapoi, disperat.

M-am trezit la 8 si am mers sa fac un dus. Ingerul era deja in bucatarie, facand de mancare...de cate ori trebuia sa-i spun ca nu mananc dimineata?

Am plecat peste jumatate de ora, fara sa mananc. Ferrari-ul meu 458 Spider rezistase. Wow, nu-l lovisem si pe el...ce pot sa zic, m-am maturizat. Pierderea ta mi-a readus luciditatea. Am ajuns la studio semi-adormita. Toti ma asteptau, pregatiti sa incepem o noua zi de filmare. M-am uitat in oglinda, mi-am schimbat "fata" si m-am apucat de lucru. Doar nu aveam sa stau sa-mi plang de mila...

Spre seara, m-am oprit la un suc pe Lipscani. Sincer, nu aveam niciun chef. Dar trebuia. Afacerile sunt afaceri. In timp ce discutam cu directorul unui important magazin de haine si care-mi admira gusturile in materie de moda (vroia doar sa mi-o traga), chelnerul ne-a mai adus un cocktail, spunand ca e din partea casei. I-am multumit si am continuat discutia. 

M-am scuzat dupa cateva minute, spunandu-i ca vreau sa merg la baie. Am intrat in cafenea, am mers la bar, uitandu-ma dupa chelner.

- Domnul de la masa mi-a facut cinste? l-am intrebat.

Chelnerul m-a privit si nu mi-a raspuns. Trebuia sa recurg la metode mai ample. Am cautat la spate, in buzunarul blugilor si i-am pus o hartie de 50 de lei pe masa. Chelnerul nu a reactionat. M-am uitat ciudat, dar i-am mai pus o hartie de 50. Dupa cateva secunde, chelnerul s-a aplecat peste bar.

- Cel care m-a rugat sa fac asta, a platit cu mult mai mult decat imi oferiti dvs.aici. Si daca nu as fi observat felul cum se uita la dvs., nu v-as fi spus nici macar asta.

Chelnerul mi-a impins banii si a plecat. M-am asezat pe scaunul de la bar. Directorul de magazin statea pe terasa, fumand o tigare, asteptandu-ma. Iar eu eram in stare de soc...fusesei aici. Deci, ma urmaresti. Deci, stii. Dar nu faci nimic. Nu vrei sa-mi spui nimic. 

M-am ridicat, am iesit afara si mi-am luat geanta de pe scaun.
- Scuza-ma , trebuie sa plec. Te sun maine.

Ce vroiai? Ce facusem gresit? Nu te intelegeam...ne impacasem. Vroiai sa ramai cu mine. Iar eu acceptam faptul ca vei fura toata viata. Si dintr-o data...dupa ce ne-am alergat o lume intreaga si am facut cele mai mari compromisuri, ai disparut...se pare ca iubeai alte pietre care erau mai pretioase ca mine...

M-am intors acasa. Ingerul statea pe canapea si se uita la televizor, la un serial. M-am enervat, am intrat in camera mea si nu am mai iesit de acolo pana dimineata.

A doua zi, am intarziat la intalniri. Era vineri si trebuia sa discut cu scenaristii. Am intrat in birou, i-am privit timp de cateva secunde si apoi le-am zis:
- Aveti mana libera.

Toti s-au bucurat si-au scos caietele, incepand sa conspecteze. M-am sprijinit de birou, privindu-i. Nu aveam dispozitia sa ma gandesc la ce fac ei. Eu ma gandeam la ce faci tu. Secretarul meu a batut la usa.
- A venit cineva sa te vada.
L-am privit socata. Venisei? Tu? Nu-ti statea in fire...odata ce dispareai, era pentru totdeauna. M-am uitat la el si am iesit din camera.
- Te asteapta in birou, mi-a zis.

M-am apropiat de usa de la birou, uitandu-ma la clanta. Stiam ca ce va urma....ma va afecta. Mi-am muscat buza si am intrat.
Uimitor. Nu era nimeni. Sau cel putin asta am crezut intial. Am inchis usa si m-am apropiat de birou. Apoi am simtit cu cineva ma trage si-mi pune un calus la gura.

- Ti-a.fost.dor.de.mine? 

Diavolul mi-a soptit sacadat toate aceste cuvinte...il uram. Avea o putere atat de mare asupra mea, incat ma pierdeam cu totul. Nu mai puteam sa reactionez. Imi oprea orice gand cat era prin preajma mea.

- Uita-te in jur...tot ce ai aici, este adus de el. Furat de el. Pentru tine? Nu...pentru mandria lui. A facut din tine depozit de lucruri, in loc sa faca o fabrica de sentimente...asa cum am facut eu...

Diavolul m-a atins usor cu degetele pe coloana, de sus pana jos. Am trasarit. Avea atata influenta asupra mea...

- Chiar il vrei inapoi? Chiar crezi ca se va lasa? Ca se va schimba?

M-am uitat in gol si am plecat capul...nici eu nu stiam ce-mi doream, dar parca nu puteam sa spun nu. Diavolul m-a tras mai spre el. 

- Vino cu mine. Hai sa-ti arat lumea si sa vezi ce pierzi. Doar atunci o sa-ti poti da seama ce simti. Iar la final, o sa vezi ca vei fi furata de viata mai mult decat de el.

Diavolul mi-a dat drumul la calus....graia atat de mult adevar. Insa eu eram inca indragostita...si nu puteam, nu stiam cu sa reactionez.

Diavolul m-a privit si pentru prima data, dupa mult timp, mi-a zambit.

- De ce faci aceste acte caritabile? De ce tocmai tu?

Diavolul m-a privit, fara sa spuna nimic. A luat esarfa, trecandu-mi-o dupa gat.

- Poate nu sunt cine sunt. Poate sunt mai bun decat crezi sau mai rau decat ti-ai imaginat vreodata. Nimeni nu ma vede. Si totusi, tu, cumva, vezi o parte.

Diavolul a plecat.  Puteam eu sa las tot ca sa descoperam ce simt? Aveam timp? Usa insa s-a deschis si Vera, angajata mea, mi-a oferit raspunsul.

- Ati primit aprobarea sa filmati in Paris.

I-am multumit si i-am zis sa inchida usa. Aveam sa plec...sa te caut sau sa ma caut pe mine. Aveam sa plec cu Diavolul, insa cu toate astea il doream pe Dumnezeu deasupra capului...urmau vremuri grele. 

Pline de halucinatii....halucinatii....tot mai multe halucinatii....la care sincer, nu stiu daca pot sa le fac fata. 

See you in Paris.

TO BE CONTINUED

vineri, 6 septembrie 2013

HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 1-Part 9

Part 9

Motto : “Ain’t no way that I’m moving on, I love my Mr. Wrong.” (Mary J.Blige- Mr.Wrong)


Nu ştiam sigur dacă erai tu sau nu, dar atunci când am simţit cum îmi strângi mâna, am alungat orice dubiu...plângeai şi nu te puteai opri. Iar eu, nu puteam să deschid gura, să-ţi spun să te opreşti. Nu puteam să deschid ochii, să-ţi arăt că sunt bine...nu puteam să fac nimic. Eram în comă, iar totul era doar în capul meu. Deşi auzeam şi simţeam, nu puteam să fac nimic.

Atunci când l-am auzit pe doctor când a intrat pe uşă şi a spus că semnele mele vitale sunt foarte slabe, ceva din interiorul meu s-a răzvrătit, a vrut să mă ridic şi să-i arăt că sunt bine, că nu e nevoie să dramatizeze atât, însă mă simţeam atât de slăbită...o comisesem rău de data asta.

Prima dată când au văzut un semn vital de la mine, a fost după 2 săptămâni, de când stăteam internată, în momentul când Diavolul a intrat în cameră. Tu plecasei de câteva zile, spunându-mi că ai ceva important de rezolvat şi o lăsasei pe Alina să aibe grijă de mine...dar acum eram doar eu cu el în cameră, eu la un pas să-l însoţesc în călătoria lui preferată.

I-am simţit respiraţia, cum s-a apropiat de mine şi mi-a pus mâna pe piept, apăsând uşor. Aveam să mor şi o ştiam. Era inevitabil,. În ultimele gânduri, te-am inclus pe tine, pe mama, pe tată, filmele mele, echipa mea şi tot ce am realizat.

Aparatul a început să piuie din ce în ce mai tare, iar eu simţeam cum inima mea a luat-o la trap, gata să-mi sară din piept. Atunci i-am simţit ultima dată mâna, cum mi-a dat părul după ureche şi mi-a şoptit suav şi în acelaşi timp, parşiv, aşa cum numai el putea să o facă:

-         Si vis amara, ama !

Ca un ecou surd, vorbele lui mi-au răsunat în ureche, în timp ce inima mea se domolea din bătăi şi mergea din ce în ce mai încet...mă liniştisem, aşteptând momentul. Auzeam în jur zgomote, agitaţie, cum doctorii încercau să mă resusciteze....însă eu...

Injecţia cu adrenalină şi-a făcut imediat efectul. Am deschis ochii brusc, iar doctorii s-au blocat. Parcă reînviasem şi era un fel de...welcome to life...Saint-Tropez, din păcate, era destul de departe. Am închis ochii, deoarece mă simţeam obosită şi am auzit urale şi vorbe de bine, strângeri de mână pe care medicii satisfăcuţi că au reuşit şi le ofereau.

Am zărit-o pe Alina, l-am zărit pe Îngerul, însă pe tine...

Zilele treceau şi tu nu apăreai. Încă nu puteam să vorbesc, dar atunci când după aproximativ cinci zile am reuşit să mă stabilizez, primul lucru pe care l-am făcut a fost să o întreb pe Alina de tine. Când am întrebat-o unde eşti, ea s-a uitat în gol, tristă şi mi-a răspuns cu o voce tremurândă:

-         Nu ştiu...el...a plecat. Pur şi simplu.

Imposibil, ceva se întâmplase. Auzisem discuţia dintre ei, când el i-a cerut să aibe grijă de mine, indiferent ce se va întâmpla. Dar ea nu avea de unde să ştie că eu practic ştiam tot ce se discutase în salon, că deşi fusesem în comă, paradoxal, eram mai trează ca oricând.

Apoi mi-am auzit inima bătând. Am pus mâna dreaptă pe ea şi mi-am dat seama că nu murisem...că Diavolul mi-a dat, în sfârşit înapoi, ceea ce furase. Însă care fusese preţul...?

Meditarea mi-a fost întreruptă atunci când Îngerul a intrat în salon, să mă viziteze. Alina s-a ridicat şi a plecat. El s-a aşezat lângă mine, zâmbindu-mi şi ţinându-mă de mână, mângâind-o.

-         O să te faci bine.

La naiba, ştiam şi eu asta! Cred că am afişat cel mai fals zâmbet din viaţa mea, deoarece vroiam ca el să plece. Nu am deschis gura să vorbesc, nu vroiam să vorbesc cu el. Simţeam repulsie şi mă gândeam la un singur lucru. Te vroiam pe tine... Unde erai? De ce nu erai lângă mine? Aveam nevoie de tine mai mult ca oricând, iar tu erai cine ştie pe unde....

-         Când o să ieşi de aici, vom face multe plimbări, ca să-ţi revii.

Iar am zâmbit fals. Plimbări?! Omul acesta sau ce era el nu mă cunoştea deloc...nu mi-a plăcut niciodată să mă plimb...poate doar cu maşina cu viteză, pe autostradă sau pe plajă, cu şampanie şi multe cutii de prezervative la bord. Deşi se purtase cu mine foarte frumos, nu mă înţelegea şi cunoştea deloc...

-         Mi-am anulat concertele de la Londra, să pot sta cu tine.

Norocul meu a fost că doctorul a intrat în salon, pentru a verifica semnele vitale. Simţeam că mai aveam puţin şi voi exploda, datorită amabilităţii tale false, care ar fi mişcat oricare altă fată, dar pe mine, nu. Eu îmi vroiam hoţul înapoi. 

Noaptea îmi era cel mai bun sfetnic...atâtea nopţi le-am petrecut uitându-mă pe geam, la blocurile noi din Bucureşti, gândindu-mă la ceea ce-mi doresc cu adevărat de la viaţă...de la viitor...de la tine. 
Când am simţit izul de parfum Carolina Herrera în cameră, am ştiut că te-a întors. Intrasei fără să te vadă nimeni, fără să te simtă nimeni, ca să mă furi pe mine...m-am prefăcut că dorm şi am închis ochii.

Tu te ai apropiat uşor de pat şi te-ai aşezat lângă. Îmi controlam respiraţia, ca să te fac să crezi că dorm. În salon era întuneric beznă, iar asistenta urma să vină să mă verifice peste jumătate de oră. 

-         Nu o să te mai părăsesc niciodată, love.

Câte nopţi plânsesem eu fără ca tu să ştii, aşteptând aceste cuvinte...

Te-ai aplecat şi m-ai sărutat pe frunte. Dacă până atunci nu credeam că tu eşti bărbatul cu care vreau să-mi petrec restul vieţii, acum eram sigură.

Am ridicat mâna dreaptă şi am pus-o în jurul gâtului tău. Ai tresărit.

-         Trebuie să mă ajuţi să plec de aici. Nu mai suport spitalul ăsta.

Ne-am privit timp de câteva secunde şi am bufnit în râs.

-         Nu cred că ar fi cel mai indicat lucru, mi-a spus, zâmbind.

M-am ridicat şi te-am sărutat. Trecuse atâta timp de când nu mai făcusem asta...mi-era sete de tine. După aproape zece minute, am reuşit să ne oprim, pentru că rămâneam fără timp.

-         Da, ai dreptate, ţi-am răspuns cu seriozitate. Cel mai indicat lucru ar fi să fim la tine în pat şi să facem dragoste.

M-ai strâns de mână, simţind că asta era ceea ce vroiai şi tu.

-         Te externează peste trei zile.
-         Vreau să plec acum, ţi-am zis dând la o parte cearceaful şi ridicându-mă în picioare.

Tu încă te uitai la mine.

-         Nu, de fapt, vreau să plec cu tine.

În acel moment, m-ai luat în braţe, iar în zece minute deja reuşisei să mă scoţi din spital...era ultimul lucru pe care-l mai furai, dar şi cel mai de valoare. Am intrat în parcare şi am urcat într-un Audi A8. Îţi luasei maşină?

-         E a unchiului meu, i-am împrumutat-o.

Sau ai furat-o. Dar nu mai conta. Era perfectă. Am urcat în spate, deoarece aveam nevoie să stau întinsă.

-         Ţi-am adus nişte haine, schimbă-te.

Îmi luasei un tricou negru de la Louis Vitton, simplu, aşa cum îmi plăcea mie şi nişte blugi conici, Prada...nici că s-ar fi putut mai bine.

-         Îţi plac? m-ai întrebat.
-         Le-ai furat?am zis râzând.

M-ai privit prin oglinda retrovizoare, cu puţină tristeţe în ochi.

-         M-am lăsat doar, ştii...

Am zâmbit şi m-am aplecat spre torpedou, să scot ţigările. Mi-am aprins una, iar când ai oprit la semafor, m-am transferat pe locul din faţă, în dreapta ta...am deschis geamul să scrumez.

-     Nu o să te laşi niciodată. Aşa cum nici eu nu o să mă las de fumat. Sau de tine. Îmi place prea mult.

M-ai privit, ai zâmbit în colţul gurii şi ai demarat în trombă. Ai intrat pe autostradă, iar la primul loc mai liniştit, ai virat brusc, ai oprit maşina şi m-ai tras spre tine, sărutându-mă. 

Apoi am ieşit afară să fumăm o ţigare...mi-era frig, aşa că m-am prins în braţele tale, ca să nu îngheţ. Stăteam sprijiniţi de maşină, uitându-ne spre orizont, cum razele soarelui se întrevedeau uşor pe cer.

Iar singurul lucru la care mă gândeam era ca...te-aş da dracu' Max.
Te-aş da dracului şi nu mi-ar păsa ce ţi se întâmplă.
Ne prefacem pentru câteva minute că totul este perfect...când de fapt amândoi ştim că asta nu e decât o halucinaţie.
şi una încă...ieftină...

THE END