HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 2-Part 1

Motto : "Doar la tine, doar la tine/ Zi si noapte ma gandeeeeesc/ De cand ai plecat de acasa/ Eu de dor ma ofileeesc/ De cand ai plecat de acasa/ Eu de dor ma ofileeeesc." (Loredana Groza- Departare)

"Departare, departare da-mi-l inapoi/ ca sa ne iubim pe seara asa cum stim numai noi" erau versurile care-mi rasunau in urechi in taxi, pe un post de radio ce vroia sa faca un remember. Kinda remember the time...am zambit si l-am intrebat pe sofer daca pot sa-mi aprind o tigare. A cam strambat din nas, dar i-am zis ca-i dau dublu si nu a mai comentat nimic.

Mi-am aprins tigarea. Eram in taxi, in sfarsit, in Bucuresti si numai ce filmasem cu echipa mea scene din ultimul film pe care vroiam sa-l lansam. Cred ca era undeva pe la 4 dimineata. La 9 ma trezeam. Am deschis geamul sa scrumez. 

Probabil va asteptati sa merg acasa, la hotul meu, asa cum terminasem povestea data trecuta....ne impacasem si ramasesem impreuna. Dar nu suntem aici in filme de Hollywood in care sa ramanem fericiti pana la adanci batraneti. 

Cred ca e evident ca a plecat iar. V-am spus eu ca Diavolul nu mi-a adus inima inapoi degeaba...stia el ce stia. Dar am plecat si eu. De data asta, nu ma mai intorc. Am plecat si am jurat sa-mi vad de viata...Daca-l mai iubesc? Cred ca stiti si voi raspunsul la aceasta intrebare. Daca-i mai iubesc si pe ceilalti?? Cred ca stiti raspunsul si aici.

In timp ce fumam, am inceput sa ma gandesc ca, in sfarsit, imi traiesc viata. Ce conteaza ce fac cu Ingerul, cu Diavolul, cu altii, cand tie oricum nu-ti pasa? Rad. S-asa mi-ai zis tu sa-mi traiesc viata. Uite, mi-o traiesc! Si inca cum...

Am oprit in fata unui bloc. I-am platit soferului si am coborat. Cand am intrat in cladire, m-a izbit atmosfera de liniste din cladire. Era un bloc nou de apartament si stateam acolo doar de 2 zile. Ma simteam ca o intrusa. Am apasat butonul liftului si am urcat la 8. 

Nu-mi mai pasa de nimic. Am intrat in apartament, mi-am aruncat pantofii Prada in hol si m-am asezat pe canapea in sufragerie. Lampa era inca aprinsa...am luat telecomanda de masa de sticla si am dat drumul la combina. Kanye era o relaxare pentru urechile mele la ora aceea a diminetii.

Brusc, am auzit un zgomot. Ingerul a iesit din dormitor.  Era noul meu musafir cu care imparteam chiria. Se pare ca i-a placut Bucurestiul mai mult decat mi-a placut mie vreodata...I-am zambit. Si el mie. Avea pe el o camasa alba descheiata si o pereche de blugi lasati in vine...se trezise. S-a dus in bucatarie sa-si puna un pahar de suc. Eu m-am ridicat si am luat din bar o sticla de whisky. Mi-am pus de 50 si m-am asezat iar pe canapea. El a intrat in camera si s-a asezat pe fotoliu.

- Ce faci? mi-a zis, simplu.

- Sunt obosita...

Am dat o gura de whisky pe gat. Era atat de sec... cu tine, mereu avea gust. Ingerul m-a privit, compatimindu-ma. Am suras. 

- Vrei sa dormi? m-a intrebat.

M-am intors, ridicand din spranceana. 

-  Ma trezesc de dimineata, i-am spus.

El a dat pe gat paharul de suc, s-a ridicat si m-a pupat pe frunte.

- Merg sa dorm, mi-a zis si a plecat.

Du-tee...

Nu-l uram atat de tare, dar erau momente cand vroiam sa stau singura. Cat despre Diavol, cred ca era destul de ocupat...fura suflete si se distra cu ele. Mie mi-l daduse inapoi, dar daca tu nu l-ai mai vrut...nu aveam ce sa mai fac.

Mi-am mai aprins o tigare, iar apoi am luat in brate perna rosie, ghemuindu-ma pe canapea. Mi-era frica sa adorm..In ultima vreme, aveam cosmaruri. De obicei, te visam... si in fiecare dimineata ma trezeam speriata. Nu stiam ce inseamna, de ce te visam. Uneori mureai, uneori plangeai sau ma cereai inapoi, disperat.

M-am trezit la 8 si am mers sa fac un dus. Ingerul era deja in bucatarie, facand de mancare...de cate ori trebuia sa-i spun ca nu mananc dimineata?

Am plecat peste jumatate de ora, fara sa mananc. Ferrari-ul meu 458 Spider rezistase. Wow, nu-l lovisem si pe el...ce pot sa zic, m-am maturizat. Pierderea ta mi-a readus luciditatea. Am ajuns la studio semi-adormita. Toti ma asteptau, pregatiti sa incepem o noua zi de filmare. M-am uitat in oglinda, mi-am schimbat "fata" si m-am apucat de lucru. Doar nu aveam sa stau sa-mi plang de mila...

Spre seara, m-am oprit la un suc pe Lipscani. Sincer, nu aveam niciun chef. Dar trebuia. Afacerile sunt afaceri. In timp ce discutam cu directorul unui important magazin de haine si care-mi admira gusturile in materie de moda (vroia doar sa mi-o traga), chelnerul ne-a mai adus un cocktail, spunand ca e din partea casei. I-am multumit si am continuat discutia. 

M-am scuzat dupa cateva minute, spunandu-i ca vreau sa merg la baie. Am intrat in cafenea, am mers la bar, uitandu-ma dupa chelner.

- Domnul de la masa mi-a facut cinste? l-am intrebat.

Chelnerul m-a privit si nu mi-a raspuns. Trebuia sa recurg la metode mai ample. Am cautat la spate, in buzunarul blugilor si i-am pus o hartie de 50 de lei pe masa. Chelnerul nu a reactionat. M-am uitat ciudat, dar i-am mai pus o hartie de 50. Dupa cateva secunde, chelnerul s-a aplecat peste bar.

- Cel care m-a rugat sa fac asta, a platit cu mult mai mult decat imi oferiti dvs.aici. Si daca nu as fi observat felul cum se uita la dvs., nu v-as fi spus nici macar asta.

Chelnerul mi-a impins banii si a plecat. M-am asezat pe scaunul de la bar. Directorul de magazin statea pe terasa, fumand o tigare, asteptandu-ma. Iar eu eram in stare de soc...fusesei aici. Deci, ma urmaresti. Deci, stii. Dar nu faci nimic. Nu vrei sa-mi spui nimic. 

M-am ridicat, am iesit afara si mi-am luat geanta de pe scaun.

- Scuza-ma , trebuie sa plec. Te sun maine.

Ce vroiai? Ce facusem gresit? Nu te intelegeam...ne impacasem. Vroiai sa ramai cu mine. Iar eu acceptam faptul ca vei fura toata viata. Si dintr-o data...dupa ce ne-am alergat o lume intreaga si am facut cele mai mari compromisuri, ai disparut...se pare ca iubeai alte pietre care erau mai pretioase ca mine...

M-am intors acasa. Ingerul statea pe canapea si se uita la televizor, la un serial. M-am enervat, am intrat in camera mea si nu am mai iesit de acolo pana dimineata.

A doua zi, am intarziat la intalniri. Era vineri si trebuia sa discut cu scenaristii. Am intrat in birou, i-am privit timp de cateva secunde si apoi le-am zis:

- Aveti mana libera.

Toti s-au bucurat si-au scos caietele, incepand sa conspecteze. M-am sprijinit de birou, privindu-i. Nu aveam dispozitia sa ma gandesc la ce fac ei. Eu ma gandeam la ce faci tu. Secretarul meu a batut la usa.

- A venit cineva sa te vada.

L-am privit socata. Venisei? Tu? Nu-ti statea in fire...odata ce dispareai, era pentru totdeauna. M-am uitat la el si am iesit din camera.

- Te asteapta in birou, mi-a zis.

M-am apropiat de usa de la birou, uitandu-ma la clanta. Stiam ca ce va urma....ma va afecta. Mi-am muscat buza si am intrat.

Uimitor. Nu era nimeni. Sau cel putin asta am crezut intial. Am inchis usa si m-am apropiat de birou. Apoi am simtit cu cineva ma trage si-mi pune un calus la gura.

- Ti-a.fost.dor.de.mine? 

Diavolul mi-a soptit sacadat toate aceste cuvinte...il uram. Avea o putere atat de mare asupra mea, incat ma pierdeam cu totul. Nu mai puteam sa reactionez. Imi oprea orice gand cat era prin preajma mea.

- Uita-te in jur...tot ce ai aici, este adus de el. Furat de el. Pentru tine? Nu...pentru mandria lui. A facut din tine depozit de lucruri, in loc sa faca o fabrica de sentimente...asa cum am facut eu...

Diavolul m-a atins usor cu degetele pe coloana, de sus pana jos. Am trasarit. Avea atata influenta asupra mea...

- Chiar il vrei inapoi? Chiar crezi ca se va lasa? Ca se va schimba?

M-am uitat in gol si am plecat capul...nici eu nu stiam ce-mi doream, dar parca nu puteam sa spun nu. Diavolul m-a tras mai spre el. 

- Vino cu mine. Hai sa-ti arat lumea si sa vezi ce pierzi. Doar atunci o sa-ti poti da seama ce simti. Iar la final, o sa vezi ca vei fi furata de viata mai mult decat de el.

Diavolul mi-a dat drumul la calus....graia atat de mult adevar. Insa eu eram inca indragostita...si nu puteam, nu stiam cu sa reactionez.

Diavolul m-a privit si pentru prima data, dupa mult timp, mi-a zambit.

- De ce faci aceste acte caritabile? De ce tocmai tu?

Diavolul m-a privit, fara sa spuna nimic. A luat esarfa, trecandu-mi-o dupa gat.

- Poate nu sunt cine sunt. Poate sunt mai bun decat crezi sau mai rau decat ti-ai imaginat vreodata. Nimeni nu ma vede. Si totusi, tu, cumva, vezi o parte.

Diavolul a plecat.  Puteam eu sa las tot ca sa descoperam ce simt? Aveam timp? Usa insa s-a deschis si Vera, angajata mea, mi-a oferit raspunsul.

- Ati primit aprobarea sa filmati in Paris.

I-am multumit si i-am zis sa inchida usa. Aveam sa plec...sa te caut sau sa ma caut pe mine. Aveam sa plec cu Diavolul, insa cu toate astea il doream pe Dumnezeu deasupra capului...urmau vremuri grele. 

Pline de halucinatii....halucinatii....tot mai multe halucinatii....la care sincer, nu stiu daca pot sa le fac fata. 

See you in Paris.

TO BE CONTINUED