Part
6- Headlines
Motto: "If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business." (Anthony Bourdain)
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/anthonybou552975.html#SDJ4lBJlhq4bML1y.99
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Anthony Bourdain
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/keywords/restaurant_2.html#1V4R5RIlmzurTput.99
Anthony Bourdain
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/keywords/restaurant_2.html#1V4R5RIlmzurTput.99
If anything is good for pounding humility into you permanently, it's the restaurant business.
Anthony Bourdain
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/keywords/restaurant_2.html#1V4R5RIlmzurTput.99
Anthony Bourdain
Read more at http://www.brainyquote.com/quotes/keywords/restaurant_2.html#1V4R5RIlmzurTput.99
“The devil is
inside us”
“How many things
you can do when you love somebody?”
“Love killed them
softly”
Love killed me softly…la naiba, nu-mi plăceau niciunul dintre titlurile astea pe care le vedeam în timp ce mă uitam pe tavanul celulei mele şi încercam să-mi dau seama ce ar putea să scrie ziarele...ajunsesem celebră peste noapte. Visul meu din copilărie fusese mereu să devin celebră şi uite că se împlinise. Acum, puteam să-mi hrănesc liniştită ego-ul şi să mă mândesc cu o asemenea realizare, dar şi cu anii pe care mi-i vor da...
Love killed me softly…la naiba, nu-mi plăceau niciunul dintre titlurile astea pe care le vedeam în timp ce mă uitam pe tavanul celulei mele şi încercam să-mi dau seama ce ar putea să scrie ziarele...ajunsesem celebră peste noapte. Visul meu din copilărie fusese mereu să devin celebră şi uite că se împlinise. Acum, puteam să-mi hrănesc liniştită ego-ul şi să mă mândesc cu o asemenea realizare, dar şi cu anii pe care mi-i vor da...
Mi-aş fi schimbat statusul pe Facebook dacă aş
putea...dar ce aş scrie? Locked? Locked
in jail? Locked in jail for the love of my life? Ar trebui să facă nişte opţiuni de genul.
M-am răsucit în patul acela rigid, uitându-mă pe podea, văzând razele lunii cum îmi mângâiau mâna printre acele gratii reci...aerul era insipid şi respiram o realitate crudă. Oare voi ajunge ca toţi acei deţinuţi, cu tatuaje şi acte în regulă? Oare voi ajunge să trec prin paturile tuturor nemernicilor şi voi ajunge ca un robot, fără sentimente, lasându-mă pe pilot automat, fără să mai exist, nici măcar pentru o secundă ?
Unde e Dumnezeu atunci când am nevoie de el? Unde găsesc eu credinţa? Aveam nevoie să văd o cale, să mi se arate măcar un semn...însă singurele semne pe care le vedeam erau petele de vopsea de pe tavan sau scrijelituri de pe pereţii celulei, pline de înjurături şi alte obscenităţi...mi-era frig şi nu aveam cu ce să mă învelesc. Îmi simţeam mâinile murdare, dar nu de sânge, de răutate...parcă când am băgat cuţitul în acea făptură am simţit cum curge tot răul din ea, un rău ce s-a transformat în antidot, care-mi vindecă rănile...
Nu mă simţeam vinovată, pentru că nu avea de ce...dar oare tu mă considerai? Nu am putut să văd nimic în privirea ta, decât surprindere..mi s-a părut că rămăsesei plăcut surprins că ţi-am spus că te iubesc şi că ţi-am demonstrat asta...ca şi cum nu mai era sigur pe tine de ceea ce simţeam pentru tine...
M-am răsucit în patul acela rigid, uitându-mă pe podea, văzând razele lunii cum îmi mângâiau mâna printre acele gratii reci...aerul era insipid şi respiram o realitate crudă. Oare voi ajunge ca toţi acei deţinuţi, cu tatuaje şi acte în regulă? Oare voi ajunge să trec prin paturile tuturor nemernicilor şi voi ajunge ca un robot, fără sentimente, lasându-mă pe pilot automat, fără să mai exist, nici măcar pentru o secundă ?
Unde e Dumnezeu atunci când am nevoie de el? Unde găsesc eu credinţa? Aveam nevoie să văd o cale, să mi se arate măcar un semn...însă singurele semne pe care le vedeam erau petele de vopsea de pe tavan sau scrijelituri de pe pereţii celulei, pline de înjurături şi alte obscenităţi...mi-era frig şi nu aveam cu ce să mă învelesc. Îmi simţeam mâinile murdare, dar nu de sânge, de răutate...parcă când am băgat cuţitul în acea făptură am simţit cum curge tot răul din ea, un rău ce s-a transformat în antidot, care-mi vindecă rănile...
Nu mă simţeam vinovată, pentru că nu avea de ce...dar oare tu mă considerai? Nu am putut să văd nimic în privirea ta, decât surprindere..mi s-a părut că rămăsesei plăcut surprins că ţi-am spus că te iubesc şi că ţi-am demonstrat asta...ca şi cum nu mai era sigur pe tine de ceea ce simţeam pentru tine...
Brusc, am auzit
un zgomot. M-am ridicat, însă am văzut imediat un gardian care mergea încet şi m-am culcat la loc. Era a doua oară în viaţa mea când aveam nevoie de o
minune. Prima oara se întâmplase acum mulţi ani... fusesem la un pas de moarte şi totuşi nu murisem. Atunci am realizat
că divinitatea are un plan
cu mine, pe care trebuie să-l duc la capăt şi că nu era momentul să mor. Dar care putea fi planul...nu puteam să-mi dau seama. În niciun caz, nu
era ceea ce se întâmpla în momentul de faţă cu viaţa mea. Acum, eu eram cea care aveam nevoie de un plan...şi nu ştiam cum să încep să-l gândesc.
Dar apoi, mi-am dat seama că l-a gândit altcineva pentru mine...când l-am văzut pe Diavol în faţa uşii, cu cheile în mână, făcându-mi semn să tac, am rămas eu cea surprinsă. M-am ridicat, privindu-te cum căutai cheia cea potrivită....visam? Dacă da, era cel mai bun vis pe care l-am avut în ultima vreme. M-am uitat spre cer, aproape ruşinată, căci Dumnezeu apăruse cu un plan mai devreme decât mă aşteptasem...
M-a luat de mână şi am ieşit încet afară, pe hol, fără ca ceilalţi detinuţi să ne audă. Avea pe tine uniforma de poliţist, căci în cazul în care se va întâmpla ceva, să aibă un plan de rezervă... oare ce urmărea? Rochia mea aproape se rupsese, iar picioarele îmi îngheţaseră, pentru că nu au putut să-mi dea nici măcar o pereche de încălţări... ai împins uşa de la ieşirea din spate şi m-am urcat în maşină, în spate, zicându-i şoferului să ne ducă la o adresă necunoscută mie... ce bine ar fi fost acum dacă eram în Havana, în pat cu puştiul ăla înnebunit după sex. Dar nu eram...eram cu Diavolul în maşină, îngheţată de frig, uitându-mă la el cu aceeaşi privire goală pe care o aveam de fiecare dată. Sau poate că eram amândoi la fel de buni maeştri ai disimulării şi regula ni se aplica.
Şoferul a oprit în faţa unui restaurant destul de scump din capitală...dar nu eram deloc surprinsă, având în vedere că era vorba de Diavolul în persoană, creatorul unor astfel de locuri : afaceri profitabile născute din suflete murdare.
Dar apoi, mi-am dat seama că l-a gândit altcineva pentru mine...când l-am văzut pe Diavol în faţa uşii, cu cheile în mână, făcându-mi semn să tac, am rămas eu cea surprinsă. M-am ridicat, privindu-te cum căutai cheia cea potrivită....visam? Dacă da, era cel mai bun vis pe care l-am avut în ultima vreme. M-am uitat spre cer, aproape ruşinată, căci Dumnezeu apăruse cu un plan mai devreme decât mă aşteptasem...
M-a luat de mână şi am ieşit încet afară, pe hol, fără ca ceilalţi detinuţi să ne audă. Avea pe tine uniforma de poliţist, căci în cazul în care se va întâmpla ceva, să aibă un plan de rezervă... oare ce urmărea? Rochia mea aproape se rupsese, iar picioarele îmi îngheţaseră, pentru că nu au putut să-mi dea nici măcar o pereche de încălţări... ai împins uşa de la ieşirea din spate şi m-am urcat în maşină, în spate, zicându-i şoferului să ne ducă la o adresă necunoscută mie... ce bine ar fi fost acum dacă eram în Havana, în pat cu puştiul ăla înnebunit după sex. Dar nu eram...eram cu Diavolul în maşină, îngheţată de frig, uitându-mă la el cu aceeaşi privire goală pe care o aveam de fiecare dată. Sau poate că eram amândoi la fel de buni maeştri ai disimulării şi regula ni se aplica.
Şoferul a oprit în faţa unui restaurant destul de scump din capitală...dar nu eram deloc surprinsă, având în vedere că era vorba de Diavolul în persoană, creatorul unor astfel de locuri : afaceri profitabile născute din suflete murdare.
Simandicos, chelnerul mi-a deschis uşa şi mi-a zâmbit
larg, de parcă aveam să am parte de cea mai frumoasă seară. De fapt, mă simţeam
ca şi cum merg iar în iad. Restaurantul era gol.
În schimb, pe fiecare masă, lumânările erau aprinse, iar
o muzică ambientală se auzea pe fundal.
- Ce vrei? i-am spus sec, după ce m-am aşezat şi am afişat un zâmbet fals, către chelnerul care stătea pe direcţie cu el, ca să nu dau de bănuit.
Diavolul a tăcut, a desfăcut sticla care era pe masă şi
mi-a turnat în pahar de şampanie.
- Am vrut să-ţi fac o surpriză.
- Aici? am întrebat surprinsă.
- Am vrut să-ţi fac o surpriză.
- Aici? am întrebat surprinsă.
Mi se părea ciudat, pentru că era restaurantul meu
preferat şi nimeni nu ştia asta. În plus, nu avea cum să bănuiască, pentru că
nu veneam prea des aici. Era pur şi simplu ceva ce numai eu şi sufletul meu o ştiau.
- Da. Nu e restaurantul tău preferat?
L-am privit fix, în timp ce beam din pahar, gândindu-mă numai la sentimentele de aversiune pe care mi le provoca.
- Nu e, l-am minţit.
- Ai uitat că inima ta e la mine?
La dracu’…cu el şi cu inima mea. Mi-am aprins o ţigare. După câteva clipe lungi de tăcere, el mi-a vorbit.
- Da. Nu e restaurantul tău preferat?
L-am privit fix, în timp ce beam din pahar, gândindu-mă numai la sentimentele de aversiune pe care mi le provoca.
- Nu e, l-am minţit.
- Ai uitat că inima ta e la mine?
La dracu’…cu el şi cu inima mea. Mi-am aprins o ţigare. După câteva clipe lungi de tăcere, el mi-a vorbit.
- Te-am
adus aici pentru că am vrut să-ţi fac o surpriză. Vezi restaurantul ăsta? E al tău acum.
Mi-a stat fumul în gât.
- E modul meu de a-mi cere scuze...şi ca să ştii si tu...e prima oară când o fac.
- E modul meu de a-mi cere scuze...şi ca să ştii si tu...e prima oară când o fac.
Zâmbind politicos, Diavolul s-a ridicat de la masă şi a ieşit pe uşă, lăsându-mă singură. Am rămas pe loc, fiindcă simţeam că rămăsesem fără aer...stăteam în restaurantul meu
preferat, care acum era al meu, aproape în stare de şoc...el îmi cerea scuze? El...el
diablo? Sau era doar o tehnică, pentru a mă atrage de partea lui şi a te lăsa? Şi tu...ce urmăreai să mă faci o hoaţă, să mă ademeneşti pentru pura ta satisfacţie?
M-am uitat la chelner, i-am zâmbit şi i-am mai cerut un pahar.
Totuşi, cu o seară în urmă eram în puşcărie şi nu m-aş fi gândit că seara următoare aş fi putut să o petrec în astfel de mod.
Până la urma urmei, fusese o zi plină de evenimente....aveam nevoie să mă destind cumva. Nu exista loc
mai bun în care să fac asta...decât în
restaurantul meu.
- Adu-mi ziarele de azi, te rog, i-am zis chelnerului
- Adu-mi ziarele de azi, te rog, i-am zis chelnerului
Vroiam să văd încă o dată titlurile.
TO BE
CONTINUED...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu