HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 4- Intre partea a 10-a si partea a 11-a

Intre partea a 10-a si partea a 11-a

Upload direct din Bucuresti

Motto: “Si-mi pica greu orice saptamana, mami” (Doc ft. Whatsapp – Ceai)

Si-mi pica greu orice saptamana, Max...sa stau in Bucuresti fara tine, e sec.

Nici LV nu mai e ce a fost odata...e doar un magazin pe care l-am vazut de prea multe ori si care mereu, desi imi ofera ceva nou, nu ma mai impresioneaza. Carpe inscriptionate...

Trebuia sa ma intorc in Bucuresti...mai dureaza pana o sa ma retrag undeva departe, atat de departe, cheltuind bani doar pe “placerile vietii”. Mai am anumite lucruri de facut...

Pentru inceput, am de rezolvat problemele care au aparut la studio. Un partener vechi de-al meu de afaceri, m-a dezamagit. A inceput sa-mi trimita tot felul de scenaristi care nu stiu sa scrie (toti frustratii lipsiti de viata), bazandu-se pe faptul ca ne cunoastem de mult timp, ca e ruda cu unchiul meu, ca am facut afaceri impreuna, ca naiba stie... Scuze de-astea ieftine...business is business. Asa ca am rupt contractul pe care-l aveam incheiat cu el, in fata scenaristului pe care l-am concediat, rugandu-l sa-i duca bucatile de hartie fostului meu partner. Nici macar nu m-am obosit sa-i tin un discurs, prin care sa-i explic...ar fi fost prea multe de explicat, iar el era prea prost ca sa inteleaga ceea ce vroiam sa-i explic.

“Afara” e tot ce i-am spus, uitandu-ma cum a inchis usa dupa el, lasandu-ma singura in birou.

Apoi, a trebuit sa rezolv alte incurcaturi...angajasem alti actori, pentru noul film, cu care nu mai lucrasem pana atunci. S-a creat o intreaga isterie de dimineata, deoarece nu puteau sa filmeze o scena. Asa ca am mers la platouri, incercand sa rezolv problema. Am recunoscut-o imediat pe Clara, o actrita foarte buna, cu care mai lucrasem, dar care astazi se pare ca avea un trac.

Stiam de ce...sotul ei, Igor, un actor rus renumit, care a reusit sa o cucereasca acum trei ani, o insela cu toate rusoaicele dornice de a sta in prezenta lui. Parul blond si ochii lor albastri sunt de vina...citisem in avion spre Bucuresti un articol intr-o revista de scandal, care avea niste poze destul de explicite, cu vreo patru blonde goale, acaprandu-l pe Igor, pe plaja din Malibu.

Am luat-o de mana si am dus-o in prima camera pe care am gasit-o. Era studioul de dans, unde repetau de obicei actorii inainte de scenele de dans, mai ales pentru musical-uri. Toti pereti erau acoperiti de oglinzi, asa ca nu putea sa se ascunda de ea nicaieri.

Clara era speriata, isi misca mainile incontinuu, nu putea sa stea intr-un loc. Mi-am scos esarfa de la gat si i-am legat-o la ochii. Am ramas in spatele ei, fara sa ma apropii de ea. Ma uitam in oglinda, intrandu-mi in rol. Switch. Time for your best quotes, D.

-         Inchide ochii. Linisteste-te.

Inca tremura, ii venea sa planga. Am ramas pe loc, fara sa ma misc, pana s-a linistit si ea. Cand am vazut ca s-a mai linistit, am continuat:

-         Acum gandeste-te la persoana la care tii tu cel mai mult.

A tresarit. Si-a prins mainile de sold. M-am departat putin de ea, fara sa fac niciun zgomot. Am tacut, pana cand si-a lasat iar mainile pe langa corp.

-         Nu-ti fie frica, i-am spus, continuand discursul, fara sa ma opresc din a ma privi in oglinda. Nu ai de ce. Stiu ca te-ai gandit la sotul tau.

Clara tresare iar, dar nu se mai misca.

-         Nu e el, am continuat, apropiindu-ma de ea, ca sa-mi auda mai bine vocea. Si eu stiu asta si tu stii asta. Linisteste-te. Inchide ochii.

Tac, pana cand vad ca inchide ochii si ca nu ne mai priveste prin esarfa in oglinda.

-         Controleaza-ti respiratia. Inspira, expira. Inspira. Expira. Asculta doar vocea mea.

Atunci mi-am intrat in rol cu adevarat...trebuia sa am grija cum folosesc tonalitatea si cum o schimb, ca sa pot sa-i induc o falsa transa.

-       Gandeste-te la persoana care ti-a adus pacea interioara. Acea “pace sufleteasca”, acea senzatie dupa care ai alergat toata viata...

O vad cum ii tremura mainile, dar si le strange, pentru a se calma. Continui discursul, fara sa ma mai opresc. Erau amintiri mult, mult prea vechi pana si pentru mine...

-         Persoana cu care te-ai simtit tu cel mai bine, cu care te-ai simtit tu. Persoana in prezenta careia simteai ca timpul se oprea in loc...Simteai ca nu mai ai nevoie de nimeni si nimic, ca singurul lucru pe care ti-l doreai era sa opresti timpul in loc, ca sa prelungesti orice moment pe care-l traiai cu ea...Taceati si va vorbeati prin tacare. Zaceati impreuna in tacere. Persoana care te-a facut sa te simti libera, sa intelegi ce inseamna libertatea. Persoana care a crezut in tine din prima clipa in care v-ati cunoscut, care a vazut prin tine. A vazut prin tine, pur si simplu. Nu a fost nevoie de explicatii...Persoana care a facut ce nimeni altcineva nu a mai facut pana atunci pentru tine. A avut incredere in tine. A crezut in tine, in ceea ce puteai sa faci si te-a considerat unica. Iar apoi, a facut tot ce-i sta in putina sa te faca sa-ti pastrezi unicitatea. Sa nu faci ceea ce facea ea, sa nu gandesti cum gandea ea, sa nu adormi cu aceleasi ganduri cu care adormea ea...Persoana care te-a facut doar prin simpla prezenta sa simti ca esti libera si sa uiti de orice alt gand. Persoana pe care o vroiai mereu langa tine, care-ti dadea dependenta, o dependenta cronica...simteai ca orice altceva in lumea asta nu mai exista. Existai doar tu si acea persoana... Te gandesti la ea cel putin macar o data in zi...sau la cateva zile. De aceea, este persoana pe care o vezi in tot ceea ce faci. Care te inspira, chiar si cand nu e langa tine. Care te-a facut doar sa privesti viata altfel, intr-un mod diferit de cel pe care-l faceai inainte, iar acel mod ti-a provocat dependenta... Persoana care te-a motivat sa faci tot ceea ce ti-ai propus si care te-a invatat cum sa traiesti fara sa ai regrete. Cum sa traiesti si sa te simti liber. Indiferent de ceea ce faci. Ti-a adus linistea. Dupa care alergi si tot alergi pentru ca simti ca ai pierdut-o. Dar linistea e acolo, in sufletul tau. Doar ca uiti de ea.. .Mai uiti si ca acea persoana ti-a modelat caracterul si ca a fost mereu langa tine in cele mai importante momente ale vietii tale, atunci cand ai avut nevoie de ea. Aminteste-ti senzatia aia..de dinainte de uitare. Las-o sa te cuprinda. Las-o sa te cuprinda. Uita ca altceva mai exista. Aminteste-ti cum te simteai, cum increderea era singurul lucru de care simteai ca ai nevoie. Simteai ca poti sa faci orice, oricand. Aminteste-ti de zambetul acelei persoane, mandria si bucuria pe care o avea pentru ca tu, pur si simplu, doar faceai ceva. Aminteste-ti senzatia, blocheaza orice alt gand si pierde-te in el.

Nu-ti bloca insa si orice emotie, cum fac eu de atatia ani.

-         Simti? am intrebat-o, inghitind in sec, pentru ca mi-am terminat speech-ul si vroiam sa beau apa. Asta da mesaj de DVD-uri motivationale.

Si am oprit transa. Ca orice alta emotie. Ca de fiecare data.

Intotdeauna am folosit amintirile pe termen scurt. Prezentul va ramane mereu drogul meu preferat…amintirile sunt doar inmormantarea vietii.

Clara a stat pe loc cateva minute, apoi si-a dezlegat esarfa si s-a intors spre mine. Mi-a luat mainile intre ale ei si mi-a spus:

-         D., tu esti acea persoana pentru mine. Multumesc.

Am zambit. Nu aveam cum sa reactionez...m-am abtinut sa-i spun ca nu trebuie sa fiu eu, dar nu am vrut sa-i frang visele...Asa ca am iesit din studio, avand un sentiment straniu. Nu am vrut niciodata sa fiu un astfel de persoana pentru nimeni...dar se pare ca sunt.

Am trecut pe la restaurant, sa vad ce se mai intamplase si pe acolo. Fusesem informata ca incepuse sa creasca vanzarile, sa avem un numar mai mare de clienti, iar asta mi s-a confirmat cand am intrat in restaurant in jurul orei 3 p.m. si era destul de plin. Aveam de vorbit cu bucatarul sef, care trebuia sa-mi pregatesca meniul pentru diseara...

Doar nu ma intorceam oricum in Bucuresti...Dan si Mario organizasera o petrecere special pentru intoarcerea mea si oficializarea parteneriatului afacerii noastre...asa ca trebuia sa pregatesc un meniu scump si excentric, pentru gama exclusivista de invitati a carei gazda eram diseara.

...

Asa ca acum sunt intr-un taxi, pe drum spre vila noastra inchirata, fara niciun chef, imbracata cu o rochie mea verde smarald scurta, prinsa de talie cu o curea neagra, achizitonata de la LV si cu pantofii mei bej Prada...trag lasciv dintr-o tigare, aproape lasand-o sa se fumeze singura.

Desi stiu ce ma asteapta inauntru, nu vreau sa intru in atmosfera anilor ’20...tematica petrecerii din seara asta este inspirata din Gatsby.  Trebuie sa dau iar switch, using my best quotes.

Inainte sa intru pe usa, imi fac repede planul cu privire la gandurile si emotiile care vreau sa le folosesc si-mi intru in rolul pe care trebuie sa-l am.

...

Astfel incep un slalom autentic printre cretini...Raiul botoxului, al silicoanelor si al operatiilor estetice...al banilor si al iluziilor scumpe. Toti barbatii nefericiti in casnicie, care au nevoie de un loc sigur de a-si petrece timpul cu amantele, toate femeile inselate de sotii lor, care au nevoie de un loc la fel de sigur  in care sa auda vorbele dulci ale amantilor, sunt prezenti aici, in aceasta seara. Clientela exclusivista...nu toate c*****e care vor sa fie gaurite pana la epuizare si toti amarati care nu sunt suficient de maturi, incat sa fie barbati, macar o singura data in viata lor...

Nu suport c*****e si nu o sa le suport niciodata. Mi se face greata cand le vad ca sunt atat de proaste...iar cei care le-o trag sunt si mai prosti.

Dar nu am timp acum de opinii personale...trebuie sa afisez zambete formale, plimbandu-ma cu un pahar de sampanie, salutand toti invitati ca intr-un final sa-mi gasesc scaparea la Dan si Mario, care ma asteapta intr-un separeu special facut pentru noi, cu trei sticle de whisky, pizza si o masa pregatita special pentru poker. Ii imbratisez si ma asez la masa, felicitandu-i pentru organizare. Dan imi da invitatia de la nunta lui, care va fi vara urmatoare si-mi spune ca fara mine si Mario acolo, anuleaza tot. Ii confirmam ca vom fi prezenti.

Atmosfera aduce aminte de filmul The Great Gatsby, aparut recent in cinematografe…toti invitatii au costume potrivite decorului anilor ’20, mai putin eu, care nu am avut nici macar intentia de a-mi pregati o astfel de tinuta.

Dan imi spune ca mai vin niste prieteni de-ai lui, seful lui de la fabrica cu sotia lui si inca doi cunoscuti de-a lui si al lui Mario, care visau sa castige niste bani in acesta seara. Il intreb daca mergem pe tactica clasica. El pierde la un moment dat, iar eu cu Mario trebuie sa meargem pana la final, lasandu-l pe Mario sa castige. Ne asezam strategic la masa, amintindu-ne care ne sunt gesturile prin care ne atentionam cu privire la bluff-ul jucatorilor. Eu si Mario ne pricepem destul de bine la citit gesturile oamenilor si la mesajele transmise prin body-language, asa ca nu am de ce sa-mi fac griji.

Pana sa vina jucatorii, ne amuzam de invitati si de felul lor de a percepe muzica din coloana sonora din Gatsby...a little party never killed nobody.

Dupa cateva minute de ras, observ un barbat tanar, in jur de 30 de ani, saten, prezentabil, care coboara scarile, imbracat cu un costum asemanator cu cel a lui Gatsby din film, afisand acelasi zambet fortat si incercand sa imite din sarmul lui DiCaprio. Nu prea-i iese. In schimb, doamnele de prin jurul lui isi intra bine in rol, imitand-o pe Daisy, insa mult mai isteric, urland: “What Gatsby?!!!”

Eu privesc in gol, uitandu-ma la agitatia creata si spun, fara sa-mi dau seama:

-         What...Gatsby?

Dan si Mario ma privesc, eu ma uit la ei si incepem sa radem. Tonalitatea fusese atat de joasa, iar privirea cred ca-mi era la fel de pierduta ca cea a lui Daisy cand a auzit numele lui Gatsby.

Ce-i drept, pot sa intreb: “Care…Max?” . Sau… “Care…Alex?”.  In cazul Diavolului nu prea am cum sa intreb asta, doarece el e oricum unic.  Insa, prefer sa ma gandesc la Dicaprio.

...

Vin invitatii si incepem jocul de poker. Tensiune mare, mascata de fiecare dintre noi. Am investit multi bani pe masa...prietenii baietilor se uita numai la mine, iar eu ma abtin sa le zic ca la etaj se afla ceea ce vor ei.

Seful lui Dan este un barbat la aproape 60 de ani, care nu stiu exact daca a venit aici pentru jocul de poker sau pentru ca vrea sa vada ce femei calca pragul afacerii noastre, insa sotia lui este atat de naiva si amuzanta de fiecare gluma pe care el o spune, incat pana si noi radem cu ei. Sau de ei...

Ii repeta constant, de fiecare data cand o vede ca da fold:

-         Ma omori, draga, ma omori!zice, razand isteric amandoi.

Radem toti, iar dupa ce se calmeaza toti, ma uit la el fix si-i spun:

-        Eu chiar am omorat oameni...pe unul din ei l-am otravit cu curara si l-am legat de un scaun, iar apoi am inceput sa-l tai si sa-l ciopartesc, pana cand nu a mai ramas nimic din el.

Initial, nimeni nu are nicio reactie, iar apoi toti izbucnesc in hohote de ras.

-         Hai ca esti tare, D.! mi-a spus Mario, razand in hohote. Nu degeaba esti buna de scriitoare...

Rad si eu, aprinzandu-mi o tigare. Habar n-ai tu...

Dupa o ora, ramanem la masa doar eu, Mario, seful lui Dan si sotia lui. Pierd, ma ridic de la masa, imi iau paharul de whisky si merg spre living. Vreau sa ma asez intr-un fotoliu si sa savurez bautura, fara sa ma deranjeze cineva. Sunt momente cand imi doresc sa fii doar eu cu mine. Uneori, oamenii ma lipsesc atat de mult de energie si de emotii...Sa vad mereu aceleasi lucruri, sa simt mereu aceleasi trairi...pur si simplu ma plictiseste. Si nu mai simt nimic.  Iar apoi, cand apare ceva diferit, pur si simplu nu mai reactionez.

Prietenii baietiilor trec pe langa mine, dar le flutur sictirit mana prin fata, cu inelul furat, spunandu-le ca “sunt logodita”.

O fi JB-ul sec amar, dar gustul avut de mine acum este si mai amar...ma asez si ma gandesc la Max. Imi dau 5 minute maxim pentru asta. Nici nu-l aud pe Dan cum se furiseaza, spunandu-mi cum Mario l-a batut pe seful lui cu un careu de asi...rad.

-      Pentru un moment, cand eram la masa si ai zis ca l-ai omorat pe ala, am crezut ca vorbesti serios, mi-a zis, pe un ton grav

M-am intors spre Dan, schitand un zambet, spunandu-i:

-         Dane, cand am vorbit eu vreodata serios?

Dan incepe sa rada, ciocnind paharul lui de al meu.

-         Am nevoie sa fii iar mana mea dreapta, i-am zis, servindu-ma cu o tigare de la el din pachet.

-         Parca nu vorbeai serios...mi-a zis, incepand sa rada.

Surad, uitandu-ma cu prefera sa nu-si puna prea multe intrebari...cazul ideal. Il vad pe Mario, cum vine spre noi, entuziasmat, cu o sticla in mana. Ne umple paharele si dam noroc.

-         Vreun tip interesant? ma intreaba Mario.

-         Nu, ii raspund sec.

Dan ma priveste, aproape intelegandu-mi raspunsul.

-         De ce nu? continua Mario, parand oarecum ingrijorat de raspunsul meu.

Cum sa-i explic eu ca un tip este ultimul lucru la care-mi sta mie gandul? Vreau singuratate. Vreau sa profit de ea. Relatiile doar m-au incurcat. Trebuie sa depinzi oarecum de cineva. Iar mie nu-mi plac dependentele…mai ales acelea pe care nu le poti opri.

-         Drink. Dance. Have fun. Play poker. Eat pizza. Make best memories, le raspund prompt.

Baietii rad si ma trag intre ei, pe canapea. Mario scoate telefonul si deschide camera:

-         Then, let’s make the best memories!!!

Incepem sa facem poze, stramandu-ne, tipand, razand si spunand tot ce ne trece prin cap. Dan se ridica, ma ia in brate si incepe sa se invarta cu mine, iar eu arunc cu gheata in el, tragandu-l de par, razand cu Mario de el.  Ii spun sa se mai dea “in dragostea noastra” , demonstrandu-ne inca o data cat de nebuni si buni prieteni putem fi toti trei impreuna.

...

Spre dimineata, dupa ce depasesc cu mult limita la alcool, sun sa comand un taxi sa ma lase acasa. Mi-e mult prea somn.

Ajung la apartamentul pe care l-am inchirat , imi scot tocurile, las si geanta in hol si ma trantesc in pat.

Adorm repede, nu inainte sa trag niste concluzii:

Se pare ca totusi n-am nevoie de DVD-uri motivationale, prin care sa-mi repet incontinuu ca sunt o femeie puternica. Chiar sunt o femeie puternica.

Si oricat de greu imi pica o saptamana, in acelasi timp, la fel de bine-mi pica. De acest ultim “ce-ai” au uitat sa mentioneze Doc si WhatsApp.

to be continued