HB-Halucinaţie Bucureşteană-Cartea 4- Part 5

Upload direct din Bucuresti

Sunt lucruri despre care poti sa scrii si lucruri despre care nu ai voie sa scrii. Candva, cineva mi-a spus sa nu am secrete, deoarece nimeni nu te poate avea cu nimic la mana...mi-a zis. Iar intr-un fel, avea dreptate. Cel mai bine e ca oamenii sa creada ca esti sincer si-ti expui toata viata, iar atunci nimeni nu poate banui ceea ce de fapt poti ascunde.

Cand Rick mi-a spus sa-i pun si lui un pahar, am tresarit. Nu pentru ca nu m-as fi asteptat sa dau de el, ci pentru ca mi-a amintit de unul din lucrurile acelea care nu ar fi trebuit sa fie povestite niciodata. Doar unul din ele. Dar am avut aceeasi senzatie pe care o mai avusesem doar cu multi ani in urma, cand umblam cu Alex.

M-am gandit mult daca sa scriu sau nu despre asta. Dar ce ar mai conta? Oricum a trecut...

Acum multi ani, intr-o zi ca oricare alta, ieseam dupa liceu sa mananc cu Alex si prietenii lui. Avem locul nostru, undeva prin centru, unde era mancarea buna. Eram cu Mario, care era la politehnica, anul 2 si Dan, coleg de clasa cu Alex. Cred ca eram a 11 a atunci. Deja eu si Alex incepusem sa ne pierdem noptile prin patul lui, dar nimeni nu stia.Era secretul nostru si asa vroiam sa ramana.

Intr-o zi, Dan a inceput sa ne povesteasca de colegul lui, V. care era baiatul luat la misto de toata lumea si care nu avusese niciodata o prietena. Radeam de el, iar Alex a facut o analogie, incepand sa ne povesteasca de tipele cu care a stat la olimpiada la mate, care nu aratau prea rau, care chiar aveau potential, insa toti stiam cum erau priviti cei care mergeau la olimpiada.

-         Cum ar fi sa-i combinam?a zis Mario,razand, moment in care eu l-am privit pe Alex si involuntar cred ca ne-am gandit la acelasi lucru. Minti murdare.

Dupa ce am cerut nota, am mers la Alex, sa lucram pentru un proiect, dar niciunul din noi nu se putea concentra. Tin minte ca i-am varsat cafeaua pe caietul de mate de pe masa din living cand m-am intins sa iau bricheta ca sa-mi aprind o tigare, dar nu mi-a zis nimic. Era prins in alte ganduri. Eu incercam sa scriu, dar nu aveam cuvintele la mine. Dupa cam o ora pierduta, i-am zis:

-         Alex, tu ai ditami vila...

S-a uitat la mine, nu a spus nimic, s-a ridicat, luandu-si telefonul de pe canapea. O ora a disparut pe sus, vorbind cu fetele, timp in care eu m-am chinuit sa modific un material insipid de pe Google despre centralele eoliene, ca apoi, cand el s-a intors s-a discutam planul.

Stateam pe jos, pe perne, sprijiniti de canapea si priveam spre usa facuta din geam care dadea in gradina. Vroiam sa le oferim oamenilor o optiune de a avea ceea ce-si doresc? Vroiam sa-i vedem fericiti asa cum credeam ca suntem noi? Vroiam sa facem rost de bani? Undeva la rascruce de drumuri, eram pierduti si noi si gandurile cu noi.

Planul consta in coptarea fetelor cu olimpiada, care erau dupa spusele lui, erau dornice de placeri interzise, dar totul intr-un context complet organizat si discret. Sa se distreze din cand in cand cu prietenii nostri sau cu altii in care aveam incredere. Noi le ofeream casa, discretia, bautura si restul, luandu-le baietilor o suma de bani decenta, pentru care le dadeam accesul in casa si la tot ceea ce urma sa aiba loc. Fara droguri, fara curve. La fete, le ofeream prezervative, anticonceptionale, haine si tot ce mai vroiau ele, atata timp cat bani aveam si mai si ramaneau.

Alex m-a pus sa coptez oamenii de maxima incredere. Nu fete care erau deja trecute prin prea multe (si prea multi), nu baieti care vroiau sa se laude cu ceea ce au facut aseara. La inceput, le-am luat 2 fete de la olimpiada de la mate si pe o prietena de a lor, pe care Alex o cunoscuse si mi-a spus ca are incredere in ea.

Misiunea lui Alex era sa le manipuleze, astfel incat sa nu vorbeasca despre ceea ce se intampla in fiecare week-end, cand ai lui erau plecati, misiunea mea era sa le invat...ceea ce sa faca in pat. Nu aveam nici eu prea multa experienta, dar Alex m-a “educase” destul de bine. El mi-a spus ca sunt genul de fete ca mine, la care intai trebuie sa lucrezi la mintea lor, ca apoi sa lucrezi la corpul lor, deci trebuia sa ma gandesc la ce as vrea eu sa aud, ca sa pot sa le transmite si lor.

In primul weekend cand am ramas singuri la el acasa, le-am chemat pe fete, pe Mario, Dan si l-am rugat sa-l aduca si pe V. Lucrurile au mers bine. Alcool, muzica, narghilea, pana cand baietii i-au dat banii lui Alex si au urcat sus cu fetele. Eu cu el am ramas pe perne, sprijiniti de canapea, uitandu-ne la bani, fara sa ne spunem nimic. Ne uitam la gradina, vazand cum deja se intunecase afara. Chiar ne iesise?

Se pare ca da. Peste o saptamana, am repetat aceeasi faza. La fete, le mai faceam cadouri, le mai scotea Alex in oras, pentru ca nu puteam sa le platim direct, ar fi parut ca le tratam ca niste prostituate, dar nici nu puteam sa le neglijam, pentru ca in orice moment situatia putea sa scape de sub control.

Iar incet, incet am inceput sa ne distram. Prietenii nostri erau multumiti, fetele erau multumite, noi eram multumiti. Am mai coptat in timp alte 2 fete iar alti baieti au intrat in cercul nostru. Ne extindeam usor usor, pentru ca nu vroiam sa aveam probleme.

Nimeni nu banuia nimic. Nu ne aveam nici la prieteni pe Facebook, nu ne salutam daca ne vedeam pe undeva. Mama stia ca in week-end-uri merg sa invat la prietenele mele cele mai bune si avea incredere, pentru ca niciodata nu o dezamagisem.

Ce era mai neplacut, era ca eu si Alex nu prea faceam nimic. Stateam si pierdeam vremea in marea parte a timpului, supraveghind ca totul sa fie in regula. Uneori stigeam lumina in living si ne uitam la un film, in care eu stateam in bratele lui si ma simteam de parca suntem casatoriti de cel putin 10 ani si ne cam plictisim unul de celalalt. Eram amandoi niste mici maniaci obsedati de control, insa venea si punctul cand eu ma plictiseam, iar el adormea.

In perioada aceea, am invatat sa disimulez mult. Nu eram decat cu el si nici atunci complet. Trebuia sa par impulsiva, sa par ca reactionez din instinct, de parca nu m-as gandi si anticipa toate optiunile dinainte. Trebuia sa fiu asa, pentru ca fetele sa aibe incredere in mine, sa le arat ca sunt doar un pic mai desteapta ca ele si ca am mereu ceva nou sa le arat, ca sa nu le pierd fascinatia nascuta pentru mine si astfel, sa se duca toata afacerea noastra de rapa.

Trebuia sa fiu amabila, sa o fac pe proasta, fara sa para ca ma prind de tot ce se intampla, sa manipulez oameni pe banda, sa ma distrez cu ei cum nu putea sa-si dea seama cine sunt, cum un om poate fi azi intr-un fel, maine in altul, poimaine in celalalt.

Apoi, am mai invatat ca:

-         nu exista baiat care sa nu insele

-         nu exista fidelitate ( “...vrei unul cu de toate”)

-      barbatii vor mai intai de toate o femeie pe care sa o poata controla (“..caz de arestare, frate”)

Incepusera sa ne vina la petreceri iubiti de-ai prietenelor mele bune, cu care ieseam la suc. Iar ele imi vorbeau de cat de perfecta este relatia lor, iar eu ma gandeam la cum ne-au cerut cu cateva seri in urma si cate doua pe noapte. Practic, ei nu ne plateau sexul, ei ne plateau accesul in casa pe baza unor cerinte.

Mi se intampla sa lucrez cu cei din clasa pentru proiecte... si vorbeam si discutam si eram chiar prinsi in ceea ce faceam. Pana cand mie imi suna telefonul. Nu aveam timp sa ma uit cine a sunat si nici ei nu observau...Tina

Tina, numele de cod.

-         Am o comanda,imi spunea Alex.

Ma uita, la ceas. Era 6 si 20, era joi. De obicei atunci incepeau comenziile. Mi-am scos agenda sa notez.

-         Da, spune, raspundeam, normal.

-         Sabrina, sambata, la 7 tura 2 si la 8 tura 1. Patricia, duminica, la 5 tura 3 si la 10 tura 2 si 3. Monica, sambata la 4, duminica la 3, toate turele.

Iar eu scriam cu colegii langa mine...

Sabrina – tema la mate( ex 7 I, subpunct 2 si ex 8 I subpunct 1)

Monica – probleme la fizica (ex 4 I, subpunct 1 2 3, ex 3 II, subpunct 1 2 3)

Patricia- tema la romana (ex 5 II subpunct 3, ex 10 II subcpunct 2 si 3)

I si II erau coordonatele pentru zile. I era pentru sambata, II pentru duminica. Vineri nu aveam comenzi. Decat pentru clientii fideli. Baietii din bransa veche, care ne cereau partide nu doar cu una din fete.

Exerictiile (1 2 3..9 10) erau orele la care puteau cei care ne sunau.

Iar subpunctele (1 2 3)erau felurile care erau cerute. Tura 1 insemna doar sex oral, tura 2 insemna vanilla sex, iar tura 3 presupunea sex anal.

Pentru fiecare tura, ceream o suma de bani. Iar asta era doar prima comanda. Deja 11 ture. Atatia bani obtinuti in doar 2 minute...

Am inchis si am continuat sa vorbesc cu colegii mei pentru proiect. Cativa mi-au zambit, iar o colega, Mirela, m-a privit admirativ si mi-a spus:

-         Ce colega buna esti...mereu iti ajuti prietenele.

Da, eu eram persoana care nu lasa pe nimeni la greu si eram atat de de treaba cu oricine...cand venea vorba de bani si sex. Minte de 17 ani.

A mers bine o perioada, chiar am facut bani frumosi. Pana cand, la un moment dat, s-a cam pierdut controlul. Petrecerile nu se mai terminau cu usile inchise, ci cu ele larg deschise. Mai putin cea din living care dadea in gradina.  Toata lumea era cu toata lumea, incepusera sa dispara lucruri din casa, iar curatenia de dupa costa destul de mult.

Totul s-a terminat intr-o seara, cand un prieten de-a lui Mario a crapat un aranjament de sticla transparenta, in forma de stea, pe care mama lui Alex l-a primit de la un prieten de familie din Cipru, una din fete era pe prafuri si sprijinindu-se de usa de sticla ce dadea in gradina a spart-o, iar Dan a venit si i-a spus ca in seara asta o vrea pe D., pentru ca stia ca eu sunt mentorul fetelor si ca fara mine ar fi fost pierdute.

Nici acum nu stiu exact ce l-a enervat mai tare, dar toata lumea s-a evaporat din casa intr-o ora. Nu s-a luat de Dan, nici macar nu si-a batut capul.

Stiu ca a intrat in bucatarie si si-a aprins o tigare. A inchis usa. Dan se tot uita la mine, iar Mario s-a apucat sa stranga ce mai era lasat prin casa. Nu stiam ce sa fac, asa ca am luat cheile de la masina lui Alex si am iesit afara, sa stau in ea. Am urcat in masina pe locul din dreapta din fata si mi-am aprins o tigare. Dupa putin timp, Alex a venit si a urcat la volan.

-         Unde mergem?l-am intrebat, dar el nu mi-a zis nimic si a demarat in viteza.

Am mers ceva, vreo cateva ore bune, pana am ajuns undeva la o plaja de langa Constanta, nu mai stiu exact locul, pentru ca incepuse sa-mi curga sange din nas si nu ma simteam prea bine.

Alex a luat mai multe lemne, am facut un foc, era aproape rasaritul, eram cam frig, dar noi incercam sa ne incalzim. El a scos teancul de bani din buzunar, tot ce stransesem in seara aceea si se uita la ei.

-         Am facut atatia bani...

L-am privit, nu stiam exact ce vrea sa spuna.

-         Aveam de-astia oricum. Nu-i asa, D.?

Ma uitam la el, dar nu puteam sa zic nimic.

-         Nu e ca si cum n-as avea. Crezi ce le-as simti lipsa? Crezi ca tu mie mi-ai simti lipsa? mi-a zis, ridicandu-se de pe nisip si mergand spre masina, ca sa ia o patura.

Iar atunci, am privit in gol, am privit spre mare, spre soare, inca tinandu-mi batista la nas ca sa nu-mi mai curga sange si m-am gandit la ce mi-a zis. Iar pentru o fractiune de secunda, chiar nu am sesizat cand a plecat spre masina ca apoi sa vina langa mine si sa mai pierdem vremea inca o ora inghetand de frig, ca apoi sa ne intoarcem in Bucuresti.

Revenind in prezent, aceeasi senzatia am avut-o si cand Rick mi-a spus sa-i pun un pahar, prinzandu-ma de mana. Diavolul era in apartament, dar era ca si cum nu era acolo.

Iar toata vendeta asta si revolta mea cum era Alex...cum e Diavolul. E asa, doar ca sa mai treaca timpul. Stiu ca Alex al meu a murit demult, iar ca Diavolul incearca sa se distreze pe seama mea, in corpul lui, dar ce pot sa fac? Sa fiu corecta si sa ma complac in realitate? Asa mai bine ma gandesc din cand in cand la Alex, la ce-am mai facut noi, ca sa pot sa ma adaptez la prezent si sa accept ca ...desi stau intr-un penthouse de milioane in L.A.  care ma lasa sa vad panorama orasului si am un sifonier plin cu bani,parca din cand in cand ar merge sa stau iar pe niste perne, sprijinita de canapea, uitandu-ma cu Alex la usa aceea de sticla, care dadea in gradina si de care noi doi nu treceam niciodata, pana cand a spart-o Sabrina.

Iar motto-ul a fost: 

“Hai sa vorbim...
Radem f**em platim (...)

Si cand lumea nu mai poate,

Noi nici macar nu obosim...”

(Grasu XXl ft. Mitza- Tare frate)